Cancerul ovarian, ucigaşul tăcut

Prin controalele ginecologice regulate s-ar putea depista din timp cancerul ovarian. Afecţiunea este considerată „ucigaş tăcut”, pentru că în primele stadii nu are simptome evidente, boala evoluând silenţios.

În stadiul I, acest tip de cancer afectează unul sau ambele ovare, fără să atingă alte organe, iar în stadiul II, boala se extinde la organe din apropierea ovarului (uter, trompele uterine). În stadiul III, celulele canceroase se răspândesc la ţesuturile din afara zonei pelviene sau la nodulii limfatici, iar în ultima etapă, apar metastaze la organe precum ficatul. În cele mai mult cazuri, cancerul ovarian se depistează în stadiul III, când şansele de supravieţuire până la cinci ani scad cu până la 35 la sută.

Nu există nicio metodă de prevenire a cancerului ovarian. Totuşi, medicii afirmă că utilizarea anticoncepţionalelor orale poate scădea riscul de a face această boală. De asemenea, sarcina şi alăptarea le-ar putea proteja pe femei de cancerul ovarian.

Absenţa sarcinilor, risc de boală

Printre factorii de risc implicaţi în apariţia cancerului ovarian se numără cei ereditari, fiind mai expuse femeile cu rude diagnosticate cu cancer de sân şi/sau ovarian (în special înainte de instalarea menopauzei) sau rude cu cancer mamar bilateral. De asemenea, femeile care nu au născut niciodată au un mai mare risc de a face boala în comparaţie cu cele care au născut.

Balonarea, posibil simptom

Adesea, în primele stadii, cancerul ovarian nu este însoţit de simptome. Atunci când acestea apar, ele pot fi confundate cu unele tulburări din sfera digestivă. Astfel, acest tip de cancer poate da balonări, constipaţie şi disconfort abdominal. Menstruaţiile neregulate, urinările frecvente şi sângerările vaginale anormale sunt alte simptome care ar trebui să alarmeze orice femeie, pentru că pot fi, la rândul lor, semn de boală.

Controalele ginecologice şi ecografia pot detecta prezenţa unei tumori ovariene, de aceea medicii recomandă ca orice femeie să meargă la ginecolog cel puţin o dată pe an.

Pentru punerea diagnosticului de cancer ovarian, este nevoie de investigaţii suplimentare: biopsie şi examene imagistice, precum tomografia computerizată sau rezonanţa magnetică de abdomen şi de pelvis. În ceea ce priveşte markerii tumorali, aceştia sunt mai mult utili în monitorizare şi mai puţin în diagnosticare. În cazul cancerului ovarian, nivelul proteinei CA125 (marker tumoral specific cancerului ovarian, precum şi altor tipuri de tumori) este crescut în 50 la sută din cazurile incipiente şi în 80-90 la sută din cazurile avansate, însă poate avea creşteri uşoare şi în alte afecţiuni.