Ce sunt „dinţii de rechin”?

În jurul vârstei de 6 ani, copiii se confruntă cu acea fază delicată a creşterii primilor dinţi permanenţi. Practic, aceştia vor lua locul dinţilor de lapte. Acest proces se încheie în general în jurul vârstei de 12-13 ani (cu unele excepţii), perioadă în care încep să apară şi alţi molari permanenţi.

Cu toate acestea, se întâmplă adesea ca unii dinţi permanenţi să apară înainte ca aceia de lapte să cadă şi, neavând spaţiu, se suprapun unul cu celălalt. „Dinţii permanenţi erup şi se dezvoltă în spatele celor de lapte la aproximativ 1 din 10 copii. Astfel, înainte ca dinţii de lapte să fi căzut, copilul are două rânduri de dinţi, fenomen cunoscut sub denumirea populară de <dinţi de rechin>. Această asociere a fost făcută nu pentru că rechinii au dinţii ascuţiţi, ci pentru că aceştia au mai multe rânduri de dinţi. Este un fenomen destul de frecvent şi natural, şi din acest motiv nu ar trebui să cauzeze nicio îngrijorare specială. Cu toate acestea, este necesar să se monitorizeze cu atenţie dezvoltarea dentiţiei şi, eventual, să se intervină pentru a facilita căderea dinţilor de lapte şi a corecta suprapunerea dinţilor pe rând dublu”, aflăm de la dr. Lorelei Nassar.

„Dinţii de rechin” Când, unde şi de ce apar?

Fenomenul apare mai frecvent în a doua perioadă de dezvoltare a dentiţiei copilului, respectiv pe la 10 – 11 ani, atunci când erup premolarii superior. Cu toate acestea, uneori „dinţii de rechin” pot apărea chiar în prima etapă, în jurul vârstei de 6 ani, în momentul erupţiei incisivilor inferiori.

Cel de-al doilea rând de dinţi este de obicei plasat în zona incisivilor inferiori, dar poate apărea şi în zona incisivilor superiori sau a măselelor de lapte.

Care sunt cauzele?

​Printre factorii cei mai responsabili pentru acest fenomen se numără lipsa de spaţiu în arcadă, obiceiurile proaste (suzetă, biberon, suptul degetului) şi aşa-numitele „diete moi” care caracterizează din ce în ce mai mult hrănirea copiilor. „Administrarea frecventă de alimente moi, smoothie-uri sau preparate nu stimulează de fapt o dezvoltare corectă a arcadei dentare şi, în consecinţă, şi căderea dinţilor din lapte. În timpul dezvoltării normale, mugurele dintelui permanent resoarbe rădăcina dintelui de lapte, atunci când erupe sub acesta, fenomen cunoscut în stomatologie sub denumirea de rizaliză. Când rădăcina este aproape dispărută, dintele de lapte cade, iar dintele permanent erupe în spaţiul liber. Dacă dintele de lapte nu cade, dintele permanent erupe în spatele dintelui de lapte.”, completează specialistul.

Ce e de făcut?

Este necesar să verifici dacă dintele de foioase este aproape de a cădea. Însă dacă nu pare să se mişte, va fi necesar să intervii contactând medicul dentist.

Deşi nu este o situaţie de urgenţă, problema ar trebui tratată cât mai repede. Motivul? Dacă dinţii de lapte nu sunt extraşi, acest lucru poate duce la diferite anomalii dento-maxilare, cum ar fi înghesuirea dinţilor, arcade dentare înguste, muşcătură inversă.

Când e recomandată extracţia dintelui de lapte?

„Dacă dintele de lapte devine mobil şi cel permanent erupe în continuare, dintele de lapte va cădea şi situaţia se va îmbunătăţi de la sine. Dar dacă dintele permanent erupe în totalitate în spatele celui de lapte, rădăcina lui nu se mai resorbi şi dintele va persista pe arcadă.”, punctează dr. Nassar.

​În majoritatea cazurilor, medicul stomatolog va extrage dintele de lapte şi va crea spaţiu pentru erupţia completă a dintelui permanent. De obicei, dintele permanent îşi va prelua poziţia normală pe arcadă în câteva săptămâni sau luni.

Este montarea aparatului ortodontic o soluţie? Dacă da, când se apelează la acesta?

Da, există unele cazuri când chiar dacă dintele de lapte este extras, nu se creează suficient loc pentru dintele permanent. Astfel, dintele definitiv nu poate să se deplaseze în poziţia lui normală. În astfel de situaţii trebuie consultat, în continuare, medicul stomatolog, iar acesta este posibil să opteze pentru soluţia ortodontică (aparat dentar).