Ce este colica renală
Calculii renali sau “pietrele la rinichi” sunt denumiri pentru aceeasi afectiune medicala. Un alt termen, colica renala, denumeste durerile intense provocate de calculii renali, in timp ce nefrolitiaza sau litiaza renala este afectiunea provocata de acestia.
Litiaza renala este una dintre bolile cele mai comune care ne pot afecta sistemul renal. Unul din 10 romani sufera de afectiuni cronice ale rinichilor, iar studiile arata ca unul din 20 de oameni dezvolta pietre la rinichi la un moment dat al vietii.
Durerile chinuitoare în zona dorsală
Durerea intensă, apărută sub coaste, este pricipalul semn al unei colici renale. Apare brusc, de obicei pe o singură parte. Durerea poate să iradieze spre zona abdomenului şi în zona genitală. În timpul crizei, alternează perioadele de durere intensă, cu momente în care durerea scade în intensitate, ca să revină din nou.
Greaţa, alt semn
Cel în cauză poate să aibă greaţă, vărsături, cât şi transpiraţii abundente şi balonare. Persoanele afectate urinează des, în cantităţi mici, şi simt usturime în timpul urinării. Este posibil ca urina să îşi schimbe culoarea şi să apară un miros neplăcut.
Pentru că este o urgenţă medicală, persoana în cauză trebuie să fie văzută cât mai repede de medic. Între timp, poate lua analgezice, pentru calmarea durerii.
De ce apar colicile
Există anumiţi factori care pot favoriza apariţia colicilor renale, precum infecţiile netratate ale tractului urinar, un surplus de vitamina D în organism, cât şi unele medicamente. Factorul genetic joacă un rol important, căci predispuse la această problemă de sănătate sunt şi cei care au avut în familie persoane care suferă de pietre la rinichi.
Femeile, mai predispuse
Colica renală apare frecvent la persoanele cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani şi afectează mai mult bărbaţii decât femeile. Criza poate dura de la câteva minuite până la câteva ore.
Colica renală este diagnosticată în urma unor teste de urină (sumar de urină şi urocultură), a ecografiei, a radiografiei renale sau a urografiei, pentru a fi stabilită cauza care a dus la apariţia crizei.
Pacienţilor le este recomandat consumul de lichide, cel puţin doi litri pe zi. Tratamentul este stabiit de către medic.