Când se recomandă RMN-ul. Ce afecţiuni depistează

Rezonanţa magnetică nucleară (RMN) sau imagistica prin rezonanţă magnetică (IRM) este o tehnică imagistică avansată, care foloseşte câmpul magnetic pentru a obţine o reprezentare cât mai fidelă a regiunilor anatomice şi a organelor.

RMN-ul este un test imagistic de diagnostic neiradiant şi neinvaziv, care foloseşte un câmp magnetic cu intensitate mare, radiofrecvenţa şi un computer pentru a produce imagini bi- şi tridimensionale ale organelor, ţesuturilor şi oaselor. Aparatul de RMN este mare şi cilindric şi creează un câmp magnetic în jurul persoanei examinate. Împreună cu radiofrecvenţa, câmpul magnetic modifică alinierea atomilor de hidrogen din corp. Când aceştia se realiniază în poziţia normală, se emit semnale radio. Semnalele sunt analizate de computer, care le transformă într-o imagine bidimensională (2D) sau tridimensională (3D), care apare pe monitor, fiind interpretată de medicul radiolog. Este o tehnică sigură pentru pacient, pentru că nu foloseşte radiaţie ionizantă, adică raze X. 

De ce este utilă examinarea

Imagistica prin rezonanţă magnetică are avantajul de a evidenţia cu acurateţe leziunile, oferind detalii care nu pot fi vizualizate prin tomografia computerizată, ecografie sau radiografie. RMN-ul este indispensabil în examinările neurologice, musculoscheletale, oncologice şi nu numai.   

La nivel cranio-cerebral se pot depista accidente vasculare, diverse leziuni, tumori benigne şi maligne. În regiunea cervicală sau a gâtului se pot vizualiza leziuni ale laringelui, faringelui, ale glandei tiroide sau submandibulare, afecţiuni ale urechilor sau ochilor. Examinarea prin rezonanţă magnetică nucleară la nivelul abdomenului şi pelvisului evidenţiază diverse afecţiuni ale organelor de la acest nivel (ficat, pancreas, colecist, rinichi, splină, vezica urinară, uter, overe, prostată). Prin RMN se diagnostichează şi tumorile osoase, fracturile, rupturile de tendoane sau ligamente, infecţii ale oaselor. Examinarea coloanei vertebrale permite vizualizarea discurilor intervertebrale, măduva spinării şi rădăcinile nervilor spinali şi diagnosticarea herniilor de disc, a tumorilor, inflamaţiilor, malformaţiilor.   

Pentru explorarea vaselor de sânge există un tip de rezonanţă magnetică (angio-IRM), prin care se pot depista cheaguri (tromboze), anevrisme şi diverse alte afecţiuni vasculare. 

În ce constă şi cum te pregăteşti

Înainte de a face un RMN, se pot cere analize precum ureea şi creatinina, pentru evaluarea funcţiei renale, în cazul în care este nevoie de substanţă de contrast. În timpul examinării, persoana stă întinsă pe o masă mobilă, care va fi introdusă într-un câmp de examinare. Pentru a obţine imagini de o calitate bună, persoana trebuie să stea nemişcată. În timpul examinării se va auzi zgomot, care poate produce un uşor disconfort. Investigaţia este complet lipsită de durere. Dacă se examinează un singur segment, durata este de 20-40 de minute, putând dura şi o oră, dacă se administrează substanţă de contrast. Decizia administrării substanţei de contrast intravenos este luată de medicul specialist radiolog pe parcursul investigaţiei.   

Nu este nevoie de o pregătire specială înainte de a face imagistica prin rezonanţă magnetică. Este indicat să iei tratamentele obişnuite, dacă e cazul. În cazul RMN-ului abdominal, este recomandat să nu mănânci cu 3 ore înainte de examinare. În sarcină, examinarea RMN se poate face doar în situaţii excepţionale, după al doilea sau al treilea trimiestru. După efectuarea examinării se pot relua activităţile cotidiene. 

INFO

Nu există efecte secundare ale examinării prin RMN dacă se respectă contraindicaţiile pentru acest tip de investigaţie. 

CASETĂ SPECIALIST

Dr. Dana Pavel

medic primar radiologie - imagistică medicală

Reţeaua de Sănătate Regina Maria

RMN-ul este o metodă imagistică de investigaţie care utilizează un câmp magnetic şi unde de radiofrecvenţă pentru a crea imagini ale organelor şi ţesuturilor din organism. Este neinvazivă, nedureroasă, neiradiantă. Această investigaţie are rolul de a diagnostică, de a stabili conduită terapeutică ulterioară sau pentru a monitoriza şi evalua răspunsul la anumite terapii. Echipamentul de rezonanţă magnetică are formă unui tub cu diametru mare, prin care glisează o masă mobilă pe care te aşezi că şi cum ai dormi întins pe spate (în majoritatea situaţiilor) sau pe burtă, în funcţie de zona sau zonele care se investighează. În tunelul aparatului există un câmp magnetic puternic unde se emit unde radio sub influenţa cărora atomii din organism interacţionează, făcând posibilă înregistrarea imaginilor organelor şi ţesuturilor pe un monitor.

Investigaţia RMN este destinată persoanelor de orice vârstă. Este o investigaţie superioară, care, de cele mai multe ori, este efectuată în completarea altor investigaţii imagistice (de tip ecografie, CT) pentru a aduce un pus de informaţii în diagnostic. Totoodată, poate fi recomandată că investigaţie de primă linie având înaltă specificitate şi sensibilitate pe anumite patologii (din sfera neurologică, musculoscheletală,  uro-ginecologică, pediatrică, hepatobiliară).

Deşi nu s-a demonstrat nici un efect negativ al investigaţiei RMN la femeile însărcinate, totuşi, din precauţie, medicii recoamnda evitarea investigaţiei în primul trimestru de sarcină.

Persoanele claustrofobe (care au frică de spaţii închise) şi copiii mici (care nu pot colabora în timpul investigaţiei) pot beneficia de sedare pe perioada examinării.

Dacă pacientul are proteze sau implanturi metalice (vâlve cardiace artificiale, stimulator cardiac, defibrilator cardiac implantabil, implanturi cohleare, proteze articulare), trebuie să obţină o confirmare că acestea sunt compatibile RMN, de la medic. Aceste informaţii sunt uzual disponibile de la producătorii diverselor tipuri de proteze.

Dacă pacientul are alte tipuri de fragmente metalice în corp (span, glonţ, schije metalice) acestea se pot deplasa datorită câmpului magnetic şi pot produce leziuni. Este important că pacientul să anunţe medicul dacă este într-o astfel de situaţie, pentru a vedea dacă investigaţia este sigură pentru el.  

Dacă pacientul are tatuaje pentru care s-au utilizat coloranţi care conţineau metale, acesta trebuie să anunţe medicul imagist, pentru a vedea dacă investigaţia poate fi efectuată.

În camera de examinare, pacientul nu poate intra cu obiecte metalice (bijuterii, ceas de mâna, ochelari de vedere, agrafe, aparat auditiv, telefon), deoarece acestea ar putea fi atrase de câmpul magnetic.

Pentru efectuarea examinării IRM,  sunt necesare analize de sânge (uree, creatinină) pentru a evalua funcţia renală. Pot fi rezultate obţinute cu ocazia unor examinări anterioare, dar nu mai vechi de 30 de zile. Pentru anumite examinări speciale, este posbil să fie necesară o pregătire prealabilă (dietă, hidratare, microclisme etc.), informaţii primite la momentul programării.