Coada-calului elimină acidul uric

O mare parte din acidul uric este dizolvat în sânge, fiind filtrat de rinichi şi apoi eliminat prin urină şi fecale. Acidul uric în exces în sânge începe să se acumuleze sub formă de microcristale de urat ce se depun la nivelul articulaţiilor, declanşând guta sau încarcă aparatul renal, producând litiaza urinară. Organismul unei persoane produce acid uric în urma procesului de descompunere a purinelor.

Deşi se găsesc în mod natural în corpul uman, există anumite alimente, precum peşte, sparanghel, ciuperci care contribuie la creşterea valorilor acestora.

Prin conţinutul bogat în bioxid de siliciu, saponină, flavonozide şi uleiuri esenţiale, coada-calului are acţiune diuretică.

Bogat în uleiuri volatile, care îi imprimă o acţiune antimicrobiană, şi săruri de potasiu, ceaiul de coada-calului se foloseşte ca antiseptic şi diuretic în boli de rinichi. Ajută la tratarea pietrelor la rinichi, în special în cazul pietrelor formate din acid uric, asociate, de regulă, şi cu apariţia gutei.

În caz de gută, boală caracterizată prin creşterea concentraţiei acidului uric din sânge şi depunerea de uraţi, în special, la nivelul articulaţiilor, se recomandă un decoct pe care îl prepari din 1 linguriţă de plantă la 1 cană de apă fiartă. Se beau 3-4 căni pe zi. În general, pietrele la rinichi provenite din acidul uric se formează atunci când excreţia acidului uric în urină este scăzută.

O infuzie de coada-calului va curăţa organismul de toxine şi va ajuta, totodată, la eliminarea excesului de apă. Se prepară din 2 linguri de plantă uscată la 1 cană cu apă fiartă şi se beau 2 căni pe zi.

Datorită proprietăţilor sale antimicrobiene şi antiseptice, coada-calului poate fi folosită şi ca remediu împotriva infecţiilor urinare, întrucât ajută la eliminarea lor şi ameliorează durerile. Pentru a-i spori eficienţa, se recomandă prepararea unei infuzii din coada-calului combinată cu merişor. Ai nevoie de 2 linguriţe din fiecare la 1 cană cu apă clocotită. Poţi bea câte 2 căni pe zi, până când simptomele dispar.

În tulburările digestive, ceaiul din coada-calului combate aciditatea crescută şi are beneficii în ulcerul gastric. Ceaiul se prepară din 4-5 linguriţe de plantă mărunţită la 1,5 litri de apă. Se lasă la fiert 10 minute, se strecoară şi se beau 2 căni în cursul zilei. Unii specialişti recomandă maceratul de plantă la rece, deoarece are un efect diuretic mai mare. Pentru macerat, se pun câteva linguriţe cu pulbere într-un litru de apă şi se lasă la macerat câteva ore, după care se filtrează şi se bea de-a lungul unei zile.

În caz de afecţiuni ale aparatului respirator, precum bronşită sau pneumonie, coada-calului are efect bronhodilatator şi expectorant. Se poate lua câte 1 linguriţă cu pulbere de plantă de 3 ori pe zi sau se poate prepara un decoct din 1 linguriţă de plantă mărunţită la 250 ml de apă. Se fierbe 15 minute, după care se bea de 3 ori pe zi, între mese. De asemenea, coada-calului este eficientă şi în tratarea faringoamigdalitei şi a gingivitei. În acest caz, se poate face gargară cu infuzie de coada-calului. Infuzia o prepari din 2 linguriţe de plantă la 500 ml de apă clocotită.

Amestecul bogat în minerale şi compuşi organici fac din coada-calului o plantă folosită şi în industria produselor de îngrijire a părului. Aceasta creşte rezistenţa firelor de păr şi combate căderea lor, conferind mai multă strălucire. Tot pentru întărirea părului se mai poate folosi la clătire ceai de coada-calului.