Ce nu ştiai că poţi trata cu busuioc

Plantă cunoscută mai ales pentru întrebuinţările sale în bucătărie, busuiocul a dovedit încă din vechi timpuri calităţi terapeutice. Bogăţia de vitamine (A, B1, B2, B3, B5, B6, B9, C şi K) şi minerale (potasiu, fosfor, calciu, sodiu, maneziu, fier, zinc, cupru, mangan, seleniu) îi oferă busuiocului numeroase virtuţi pentru sănătate.

Combate crampele şi ajută în mai toate problemele digestive, cum ar fi digestia leneşă şi dificilă, balonare, gastrită, spasme şi constipaţii. Infuzia alină afecţiunile respiratorii

Principiile active ale acestei plante dau rezultate bune şi în tratamentul astmului bronşic, virozelor, tusei, rinitelor şi sinuzitelor. De asemenea, busuiocul întăreşte sistemul imunitar şi combate infecţiile virale, de exemplu herpesul.

Deoarece conţine camfor, busuiocul eliberează căile respiratorii şi alină simptomele deranjante ale rinitelor, şi are proprietăţi calmante asupra acceselor de tuse.

Prepară infuzie dintr-o lingură de busuioc uscat la 250 de ml de apă fiartă, pe care o laşi la infuzat cel puţin un sfert de oră. Se recomandă consumul a trei căni pe zi, ultima, înainte de culcare. Poţi folosi amestecul şi pentru inhalaţii, acestea fiind necesare atât astmaticilor, cât şi pentru pacienţii cu rinite şi sinuzite.

Ţine la macerat într-un litru de vin alb 100 de grame de flori de busuioc, timp de o săptămână şi, din când în când, agită bine recipientul. Filtrează apoi şi toarnă vinul în sticluţe închise la culoare şi etanşe.

Cu o jumătate de oră înainte de masă poţi consuma o ceaşcă din acest vin, pentru că stimulează digestia şi este un bun antiseptic intestinal şi calmant. Vrei să te îngraşi? Vinul de busuioc creşte pofta de mâncare şi te poate ajuta să atingi greutatea dorită. De asemenea, preparatul este indicat şi în tratamentul colicilor intestinale şi balonare.

Când te simţi epuizat, ţine câteva minute sub limbă o linguriţă rasă de pulbere de busuioc, apoi înghite-o cu un pahar cu apă. Indicat este s-o iei pe stomacul gol, de trei-patru ori pe zi sau la nevoie.

Leac pentru revigorarea organismului obosit de la stres, dar şi pentru ulcerul gastric, deopotrivă, pulberea de busuioc trebuie consumată cu măsură, adică e indicat să nu se depăşească cantitatea de şase grame pe zi, echivalentul a patru linguriţe rase. Obţii pulbere de busuioc măcinând cu râşniţa frunzele uscate, după care cerni totul prin sita de făină.

1. În caz de diabet, bea infuzie de busuioc, pentru că stabilizează glicemia şi scade concentraţia de glucide din sânge. Consumă trei ceşti de infuzie pe zi, pe care o faci dintr-o linguriţă de frunze uscate la 200 ml de apă.

2. Aftele pot dispărea dacă faci gargară cu decoct sau infuzie (o lingură de frunze la 200 ml de apă, se dă în clocot şi apoi se lasă vasul acoperit zece minute) de mai multe ori pe zi, din care una seara, la culcare.

3. Crăpăturile călcâielor, sfârcurilor, buzelor şi rănile cu puroi poate fi „închise“ cu alifie din busuioc, cu care ungi zonele afectate de două-trei ori pe zi. Pepari alifia din 20 g pulbere de frunze, 30 g ceară albă, 90 g untură, 60 g colofoniu, pe care le topeşti la foc mic, apoi dai totul la o parte, amesteci ingredientele şi răceşti compoziţia. O păstrezi în recipient etanţe, la temperaturi scăzute. Găseşti ingredientele în magazinele naturiste.

4. În cistite, se beau câte trei ceşti de infuzie pe zi, dimineaţa, la prâz şi seara. Pune în fiecare ceaşcă şi câte trei picături de ulei esenţial de busuioc şi urmează acest tratament timp de două săptămâni. Are efecte puternic antibiotice, antimicotice şi antivirale. De asemenea, busuiocul stimulează diureza, reduce inflamaţia la nivelul căilor urinare, previne complicaţiile infecţiilor renale.

La italieni, busuiocul aromatizează majoritatea mâncărurilor şi este considerat un simbol al dragostei. În India, hinduşii credincioşi sunt îngropaţi cu o frunză de busuioc pe piept, care reprezintă paşaportul pentru Rai.

Greci credeau că dacă ating această plantă atunci când sunt neliniştiţi sau nervoşi, stările tensionate dispar ca prin minune. În plus, în cultura grecească exista credinţa că cel care are asupra lui frunze de busuioc este veşnic îndrăgostit.

Frunzele se înnegresc la căldură şi îşi pierd nu doar aroma, ci şi calităţile terapeutice. Utilizează preparatele din busuioc după indicaţiile medicului fitoterapeut, pentru că are un conţinut ridicat de estragol, un compus nociv care consumat în exces are efect potenţial cancerigen. În aceste condiţii, se recomandă utilizarea cu măsură a uleiului esenţial şi niciodată în stare pură, ci diluat.

„200 de alimente care ne vor binele“

Jean-Marie Delecroix

În conformitate cu studiile in vitro şi pe animale, extractul de busuioc are un efect antioxidant chiar şi în cantităţi foarte mici. El induce o diminuare a oxidării lipidelor sangvine-factor cu risc substanţial de hipertensiune.

De asemenea, s-a observat o protecţie mărită a celulelor din ficat şi din aortă împotriva oxidării. Un alt studiu a demonstrate potenţialul cardioprotector al extractului de busuioc în cazul unui infarct miocardic.