Şi plantele au efecte secundare!

Chiar dacă sunt sută la sută naturale, şi plantele sunt tot un fel de medicamente. Ele tratează anumite boli cu condiţia să fie administrate în concentraţia corectă.

La fel ca tratamentele clasice, şi cele din plante pot prezenta efecte adverse în cazul în care nu sunt luate corect. Persoanele care trebuie să manifeste prudenţă sunt cele cu mai multe afecţiuni asociate, copiii şi femeile însărcinate.

Sunătoarea sensibilizează ochii

În ultimii ani, după cercetări care i-au confirmat beneficiile, sunătoarea a fost recomandată în foarte multe cazuri persoanelor depresive. Tratamentele cu această plantă au depăşit în vânzări medicamentele antidepresive precum prozacul, în special în Germania şi în Statele Unite.

Însă puţini sunt cei care ştiu că sunătoarea nu se foloseşte în combinaţie cu tratamentul medicamentos în cazul depresiilor sau al bolilor cardiovasculare, deoarece poate duce la agravarea acestor afecţiuni. În plus, femeile care iau anticoncepţionale orale trebuie să ştie că sunătoarea scade efectul acestora.

Creţuşca scade tensiunea

Infuziile de creţuşcă au indicaţii pentru tratarea durerilor intense de cap, a răcelilor şi a durerilor cauzate de reumatism.

Creţuşca are, de asemenea, un puternic efect diuretic şi antiinflamator. Printre efectele adverse ale acestei plante se numără scăderea bruscă a tensiunii arteriale, de aceea nu se recomandă administrarea ei pe perioade lungi de timp. Ar trebui să o evite persoanele care suferă de ulcer sau de arsuri la stomac.

Păducelul dă palpitaţii

Este o plantă benefică mai ales pentru tratarea tahicardiei, a palpitaţiilor sau a tulburărilor de ritm cardiac. Utilizat conform recomandărilor specialiştilor, păducelul nu are niciun efect secundar. Însă atunci când ceaiul este prea concentrat (mai mult de două linguriţe la o cană cu apă) sau dacă bei mai mult de trei căni pe zi, pot apărea palpitaţii.

Sulfina şi levănţica, anticoagulante

Recomandate mai ales pentru efectele de combatere a stresului, de ameliorare a calităţii somnului şi de tratare a tulburărilor de circulaţie sanguină, sulfina şi levănţica se situează şi ele printre plantele cu efecte adverse demne de luat în seamă.

Aceste plante trebuie evitate de persoanele cu sânge foarte fluid sau de cele care iau medicamente anticoagulante, deoarece printre proprietăţile sulfinei şi ale levănţicii este şi aceea de fluidizare a sângelui.

Plante care se iau cu precauţie

-Limba-mielului – în cantităţi mari, este periculoasă. Poate afecta ficatul şi poate duce la instalarea cancerului.

- Ienupărul – de evitat folosirea de către femeile însărcinate şi de persoanele cu insuficienţă renală.

- Tătăneasa – dacă este utilizată pe cale internă, poate fi toxică pentru ficat, dar nu şi în utilizarea externă.

- Cârmâzul (utilizat în tratamentul pentru renunţarea la fumat) – poate duce la afecţiuni cardiace. De asemenea, poate provoca senzaţia de sufocare şi apariţia convulsiilor.

- Busuiocul cerbilor – în cantităţi mari, poate provoca apariţia convulsiilor şi trebuie evitat cu stricteţe de femeile însărcinate, deoarece poate duce la naşterea prematură.

- Lemnul dulce – în cantităţi mari poate duce la retenţie de apă şi la instalarea hipertensiunii arteriale.

- Podbalul – poate duce la formarea tumorilor canceroase.

Plante toxice

Arnica, brânduşa de toamnă, cetina de negi, cânepa codrului, cucuta, feriga, lăcrămioara, ciumăfaia, mătrăguna, măturicea, măselariţa, nemţişorii de câmp, piperul lupului, ruta, vâscul sunt plante care se iau doar în situaţiile în care este absolut necesar şi pe o perioadă limitată de timp, atrag atenţia specialiştii.

De evitat în sarcină

Uleiul de busuioc, cruciuliţa, limba-mielului, mărul-lupului, pelinul, podofilul, tătăneasa, tuia, aloe vera (intern), angelica, arnica, coada-şoricelului, cruşinul, dracila, eucaliptul, isopul, lemnul dulce, levănţica, anasonul, ardeiul iute, cimbrul, obligeana, seminţele de pătrunjel, rostopasca, rozmarinul, salvia, uleiul de scorţişoară, urzica, zmeurul, valeriana.

Doctor Click! vă sfătuieşte

Dacă nu se respectă dozele şi modul de administrare a remediilor complementare, pot apărea şi în cazul tratamentelor naturale efecte neplăcute. Aceste efecte neplăcute ţin de administrarea plantelor în cantităţi necorespunzătoare (mai mari decât cantităţile prescrise), modificarea frecvenţei de administrare (prea frecvent) sau prepararea defectuoasă a tincturilor sau a uleiurilor volatile.

Există plante care pot deveni otrăvitoare în cantităţi mari – vezi rostopasca, mătrăguna, vâscul etc. În acest context, recomand utilizarea ca metodă terapeutică a homeopatiei.

Click! de la cititori

Obişnuiam să beau în fiecare seară o cană cu ceai de păducel, pentru că am auzit că reduce palpitaţiile. Am ţinut tratamentul ăsta cam trei luni, după care am observat că mă simt din ce în ce mai rău. Cristina Bindea, Constanţa