Ce poţi trata cu leacuri de la mănăstire

Părintele Iov Burlacu de la Mănăstirea Neamţ era un cunoscător al plantelor medicinale, pe care le aduna singur şi din care prepara siropuri, ceaiuri şi alte remedii, pe care le-a oferit gratuit timp de 30 de ani nu doar călugărilor, ci oricărei persoane bolnave care îi trecea pragul.

Cunoştinţele lui despre plante, utilitatea acestora şi reţetele pe care preotul farmacist le respecta pentru pregătirea remediilor au fost adunate în volumul „Reţetarul de la Neamţ. Leacuri din grădina mănăstirii spre folosul credincioşilor” (Editura Paralela 45).

Pirul tratează litiaza renală

Cea mai răspândită buruiană de grădină, pirul acţionează ca diuretic şi poate fi folosit sub formă de ceai, ca remediu pentru persoanele cu microlitiază sau litiază renală. 30 de grame de rădăcină se fierb 1 minut în puţină apă, pentru a elimina gustul amar. Apoi, rădăcina înmuiată se zdrobeşte şi se fierbe în 1250 ml de apă până când rămâne doar 1 litru de lichid, care va fi strecurat ulterior. În ceai se adaugă puţin suc de lămâie şi se bea tot de-a lungul unei zile. „Pirul este folosit în toate bolile băşicii, în bolile rinichilor, mai ales când sunt pietre sau nisip la rinichi, în bolile de ficat, cu gălbenare şi pietre la ficat. Pirul ar aduce urinare şi ar linişti aprinderea rinichilor şi a canalului udului, mai ales la bolnavii cu scurgeri”, notează părintele Iov.

Silnicul calmează guta

Plantă târâtoare cu flori albastre sau violete, care creşte în livezi şi păduri, silnicul este util sub formă de ceai, pentru atenuarea durerilor provocate de gută sau reumatism şi pentru tulburări digestive. De asemenea, se poate folosi sub formă de sirop în caz de tuse. „Zeama de buruiană proaspătă, strivită şi stoarsă, băută cam 50 ml pe zi, este bună în tuse veche, scuipare cu sânge şi oftică (n.r. tuberculoză pulmonară). Cu zeama aceasta se poate face sirop, cu jumătate zahăr-jumătate zeamă”, precizează monahul.

Lemnul-dulce combate constipaţia

Folosit din vechime pentru proprietăţile medicinale, lemnul-dulce ajută la accelerarea tranzitului intestinal, dar şi la diminuarea crizelor de tuse. „Fiertura din 25 de grame rădăcină la 500 de grame de apă se dă pentru potolirea tusei şi pentru a ajuta ieşirea afară. Trebuie să o fierbem însă 2 ceasuri. Rădăcina trebuie bine curăţată de coajă înainte de întrebuinţare", sfătuieşte părintele Iov.

Odoleanul, bun împotriva insomniei

Răspândit în zonele de munte, odoleanul poate fi folosit pentru reglarea pulsului şi obţinerea un somn liniştit, precum şi pentru sindromul premenstrual. Părintele Iov avertizează însă asupra gustului neplăcut al remediului: „Odoleanul se întrebuinţează în chip de fiertură de rădăcină, 8 până la 15 grame la 1 litru de apă, din care se beau câteva ceşti pe zi sau chiar toată. Dar cum odoleanul are un gust foarte rău şi un miros nespus de urât, se poate lua mai bine praf de rădăcină de odolean 1 până la 3 grame pe zi, adică 3 vârfuri de cuţit de praf, amestecate în miere sau în dulceaţă.”

Dracila stimulează apetitul

Printre plantele cu proprietăţi medicinale apreciate de părintele Iov se numără şi dracila, un arbust spinos, cu scoarţă gri, flori galbene şi fructe în formă de boabe roşii, care se consumă sub formă de ceai sau dulceaţă. „Ceaiul din coajă de dracilă din 20 grame la 500 grame de apă, băut câteva ceşti pe zi, se dă ca un întăritor şi aducător de poftă de mâncare, şi, de asemenea, în scurgerile de sânge la femei. Se poate întrebuinţa şi rădăcina la fel. Din boabe se face o dulceaţă bună pentru bolile de piept, scuipări de sânge şi scurgeri de sânge”, scrie preotul.