De ce minţim?

Din copilărie, de la vârsta de 4-5 ani, începem să ticluim primele minciunele prin care ne testăm capacitatea de a-i manipula pe ceilalţi. La maturitate, folosim minciunile pentru a evita să fim sancţionaţi pentru greşelile noastre sau ca să obţinem ceea ce ne dorim. Iată şi alte motive pentru care alegem să minţim sau pur şi simplu să omitem adevărul.

Nevoia de securitate personală Insecuritatea şi dorinţa de a ne păstra încrederea şi admiraţia celor din jur stau la baza celor mai frecvente minciuni. De aceea, căutăm minciuni atunci când simţim că este posibil să fim decepţionaţi sau când imaginea de sine riscă să ne fie lezată. Dorinţa de a evita un conflict Într-un fel sau altul, nimeni nu vrea să fie implicat în conflicte. De aceea, fără să mai luăm în considerare consecinţele, minţim uneori pentru a preveni o ceartă. De exemplu, dacă nu vrei să mergi la o întâlnire cu un prieten, îi spui că aveai deja planuri pentru seara respectivă, o minciună nevinovată, fără de care ar trebui să recunoşti că te plictiseşte compania lui. În acest fel, îi şi protejezi sentimentele. Prevenirea unei sancţiuni De câte ori n-ai minţit în copilărie pentru că ştiai că ai greşit şi voiai să previi pedeapsa? Când greşeşti, o minciună pare exact ce ai nevoie să ieşi basma curată. Oricum, de multe ori asta înrăutăţeşte lucrurile, de aceea ar fi mai înţelept să ai curajul să spui adevărul. Teama de a pierde Fie că este vorba despre valori materiale, fie despre dorinţe personale, teama de a nu le pierde te poate face să spui minciuni. Lăcomia stă la baza lor, motiv pentru care sunt vătămătoare pentru ceilalţi. Sunt acele minciuni pe care le spun partenerii care înşeală, persoanele care fură sau care vor să manipuleze.