Cum recunoşti o persoană pasiv agresivă

O persoană care ţie ţi se pare calmă poate ascunde în interior multe frustrări şi suferinţe. Acest „lup furios“ în „haine de oiţă“ te ia prin surprindere când dintr-o persoană amabilă, liniştită şi binevoitoase îşi scoate „colţii“.

Cu alte cuvinte, avem de-a face cu un individ care din diferite motive nu-şi arată pe faţă agresivitatea ci îţi dă doar semnale că sunt lucruri care-l deranjează însă nu vrea să provoace conflicte. El se prezinte ca o persoană care doreşte să-i mulţumească pe ceilalţi. Devine defensiv dacă este atacat şi doreşte să se disculpe. Şi-ar dori ca toată lumea să-l „ridice în slăvi“ şi să i se facă pe plac. După cum ştii nu ai cum să mulţumeşti pe toată lumea, aşadar cu bună-ştiinţă sau nu, umblă „deghizat“.

Te face din cuvinte şi te aduce uneori la exasperare prin fraze care te ajută să crezi că puţin îi pasă de anumite discuţii. Lui nu i se pare important să îşi exprime punctul de vedere sau să facă alegeri şi îşi reneagă stările de furie. De asemenea, dacă este chemat undeva spune că vine imediat însă întârzie, are probleme cu autoritatea şefilor, eşte veşnic nemulţumit şi negativist şi te face să crezi că, de fapt, la tine e problema.

Conform celor de la Psychology Today, iată, mai jos, cele mai întâlnite cuvinte sau propoziţii utilizate de pasiv agresivi.

„Bine“ sau “Fie ce-o fi“

Dacă este chemat la discuţii n-are stare, nu se implică şi nu argumentează. Te face să crezi că puţin îi pasă şi că indiferent de decizie, pentru el nu contează. Astfel el închide puntea de comunicare, însă acest lucru dă de înţeles că există furie în spatele refuzului de a comunica. Şi mai e şi îmbufnat, veşnic nemulţumit, ca şi cum „de ce m-or fi chemat aici“.

„Nu, nu sunt supărat (furios)“

Astfel îşi reprimă stările reale. Deci, în loc să spună lucrurilor pe nume, alege să dea înapoi, ca un copil îmbufnat, care se închide în el. Degeaba încerci să-l faci să-şi exprime sentimentele şi nemulţumirile şi în acest mod să scape de emoţiile negative.

„Eşti tu perfecţionist“

Pasivul agresiv acceptă să facă unele lucruri, deşi nu are chef şi-l deranjează, însă nu le face întocmai cum ştie că vrei tu, ci cum vrea el. Apoi dacă îi reproşezi ceva, spune că tu eşti de vină pentru că vrei să fie totul perfect. Să spunem că l-ai rugat să îţi facă o cafea tare pentru că aşa ţi-a plăcut tot timpul, iar tu o faci mai slabă. Dacă îţi exprimi nemulţumirea, el îţi va reproşa că de fapt tu greşeşti şi că eşti rigid.

„Fac acum“

Un pasiv agresiv obişnuieşte să amâne orice, pentru că astfel îşi exprimă dezacordul faţă de anumite sarcini şi faţă de şefi. Acest comportament apare de regulă încă din copilărie, când copilul fiind era rugat, de exemplu, să meargă să-şi spele dinţii sau să mănânce ori să-şi facă temele. Îşi va mulţumi pentru moment părintele cu răspunsul, dar îl va şi enerva din cauza amânării. Aşadar în loc să refuze preferă să întârzie şi astfel să creeze un disconfort celuilalt. E o mică formă de răzbunare. Dacă e să fie certat, răspunde că nu ştia că trebuie să facă acel lucru exact atunci.

„Credeam că ştiai“

„Micul machiavelic“ omite să spună anumite informaţii pentru a enerva şi cumva a se răzbuna, astfel îşi exprimă furia şi frustrările. iar în loc să prevină o problemă, preferă ca aceasta să aibă loc şi să culeaga roadele „ignoranţei“ sale. Deşi se victimizează adesea, modul în care acţionează, îl transformă mai mult în „călău“.

„De ce te-ai supărat atât de tare?“

O astfel de persoană este maestru în a se menţine calm în situaţii şocante, când de fapt, din cauza lui ajung victimele sale să dea curs furiei. O astfel de persoană te provoacă şi apoi stă în faţa ta ca la un spectacol, făcându-te să-ţi pierzi controlul. Ba chiar mai mult te face să te culpabilizezi, cum ai putut să reacţionezi aşa.

Acestea sunt doar câteva dintre formulele verbale ale unui pasiv agresiv.