Tot ce trebuie să ştii despre stres
Fiecare dintre noi a trecut cel puţin o dată în viaţă printr-o situaţie stresantă. Potrivit endocrinologului Hans Selye, care a introdus în limbajul medical conceptul de stres, această stare este un răspuns normal de adaptare a organismului la diverse forme de agresiune (anatomo-fiziologice sau psihologice). Selye, care a numit reacţiile la stres ca sindrom general de adaptare, vorbeşte despre 3 faze.
1. Faza de alarmă sau de şoc– apare ca răspuns la factorul stresant şi poate dura de la câteva minute până la câteva ore. În această etapă se eliberează adrenalină şi noradrenalină, care cresc presiunea sangvină şi accelerează frecvenţa respiratorie şi ritmul cardiac.
2. Faza de rezistenţă. Dacă reacţia de alarmă persistă, corpul se adaptează prin mobilizarea resurselor cu care va lupta împotriva agentului de stres. Cortizolul, numit şi hormonul stresului, este cel care eficientizează modul în care corpul îşi foloseşte resursele energetice. Din punct de vedere medical, este posibilă apariţia tulburărilor de ritm cardiac sau a accidentelor vasculare cerebrale.
3. Faza de epuizare apare după o expunere prelungită la stres. Corpul oboseşte, iar pe lângă efectele de ordin fizic, apar şi cele psihologice (furia, depresia).
Poate fi acut sau cronic
Situaţii precum moartea unui apropiat, un accident sau o pierdere mare de bani pot antrena stresul acut. Este vorba despre un eveniment tensionant temporar, care se remite în câteva ore sau zile. În cazul stresului cronic, starea încordată se menţine pe perioade lungi, fiind asociată, de regulă, cu stilul modern de viaţă. Un serviciu nesatisfăcător, un salariu mic, presiunile financiare (de pildă, plata ratei sau a alocaţiei), responsabilitatea pe care o implică îngrijirea unui părinte sau a unui copil bolnav, relaţia de cuplu conflictuală sau instabilă se numără printre factorii care întreţin stresul cronic.
Cum se manifestă
Simptome fizice
Simptome emoţionale sau mentale
Simptome comportamentale
√ tensiune musculară sau rigiditate
√ tulburări digestive
√ dureri de cap
√ lipsa somnului şi a poftei de mâncare ori, dimpotrivă, foame continuă
√ oboseală accentuată
√ ameţeală
√ greaţă
√ agitaţie
√ nehotărâre
√ nelinişte
√ anxietate
√ scăderea libidoului
√ melancolie
√ dificultăţi de concentrare
√ scăderea stimei de sine
√ stări depresive
√ percepţia negativă a realităţii
√ dezorganizare
√ absenteism
√ tendinţa de izolare
√ greutatea de a relaţiona
√ consum abuziv de cafea, alcool, ciocolată, droguri
REŢINE!
Există şi stres pozitiv, care apare, de pildă, în momentele de examen (sprijină concentrarea) sau în diverse accidente (când ne ajută să găsim rapid soluţii).
Recomandare de carte
„Cum să trăim mai mult şi mai bine“
Dan Cheţa (coordonator)
„Noţiunea de stres are adesea o conotaţie negativă, deoarece oamenii o asociază cu frica sau nervozitatea, stări emotive care ne perturbă de cele mai multe ori în sens negativ activităţile cotidiene. În acelaşi timp, însă, o mare bucurie sau un succes răsunător pot, de asemenea, provoca reacţii fiziologice similare din partea organismului.
Aceste stări generează cele două tipuri de stres: eustres şi distres. Dacă nivelul de tensiune rezultat este adaptat situaţiei respective, acţiunii în cauză, atunci este vorba de eustres, de un stres benefic. Dacă, dimpotrivă, starea de tensiune rezultată este disproporţionată, neadaptată, atunci vorbim de distres, când vor exista consecinţe negative fiziologice şi psihologice la nivel individual. Stresul negativ apare când abilitatea noastră de a face faţă cerinţelor vieţii se dărâmă (dispare).
Ştiai că...
...cortizolul, hormonul stresului, ne ajută să înfruntăm pericolele, prin eliberarea combustibililor necesari în momente tensionante.