Laura, pacientă cu HIV: „Nu ştiu cine-mi dă o asemenea putere”

De peste 10 ani, Laura se luptă zilnic cu una dintre bolile care schimbă cu adevărat vieţi... HIV. Urmeză tratamentul şi are planuri mari.

Numele real al cititorei noastre îl ţinem secret, deoarece cei ca ea tind să fie marginalizaţi. I-am spus Laura. AEste din Vaslui, iar în urmă cu peste 10 ani a fost diagnosticată cu HIV. A trecut pe rând prin toate etapele pe care le presupune boala, cu şocul iniţial, cu stări de rău. Dar a contiuat să facă lucrurile în felul ei. Ea descrie plastic problemele cu care se confruntă. „HIV/SIDA e o problemă socială astfel că prin lege avem dreptul să rămânem anonimi – ca seropozitivi nu existăm! Dar suntem pretitutindeni, deci cum pot accepta că nu exist? Cum râd şi iubesc, cât să mă las privită de ochi ce văd, dar nu ştiu?”, şi-a început Laura povestea.

Problemele unui copil bolnăvicios

Încă din primii ani de viaţă Laura a fost catalogată în termeni medicali ca fiind „un copil bolnăvicios”. Răcea des iarna, dar şi vara. Îşi aminteşte de perioada copilăriei, de desele vizite la cabinetul medicului şi de tratamentele cu antibiotice. Deşi părinţii au dus-o la mai mulţi medici, de fiecare dată răspunsul era acelaşi...„nu ştim de ce răceşte atât de des”. ,,Totul a început ca o banală răceală. După ce am făcut şi alte teste mai amănunţite, am aflat că răceala era provocată de o pată la nivelul plămânilor, care nu dispărea după niciun tratament. La puţin timp, am fost diagnosticată de acelaşi medic cu pneumonie”, povesteşte Laura.

Trei testări HIV... două pozitive

După ce a urmat tratamentul pentru pneumonie, la următorul set de analize de sânge carenţa de fier a atras atenţie medicului de familie. La îndemnul acestuia, Laura a făcut şi testul pentru depistarea virusului HIV. Primul test a ieşit pozitiv, al doilea negativ, iar cel de-al treilea tot pozitiv.,,După trei săptămâni în care am stat internată în spital am şi început tratamentul. La început, am simţit că fac tratamentul doar pentru că am avut o şansă de 2 la 1. Auzisem de boală şi nu înţelegeam de ce tocmai eu o am. Deşi eram obişnuită cu medicii, nu-mi venea să cred că din momentul acela tratamentul presupunea medicamente pe care trebuia să le iau pentru tot restul vieţii”, mărturiseşte Laura. Cu ajutorul familiei, care a fost tot timpul alături, Laura s-a obişnuit cu ideea că are HIV, boala care în cele mai multe dintre cazuri te marginalizează. În timp a ajuns să o privească ca pe o armă motivaţională. Am <<luat taurul de coarne>> şi mi-am propus să duc lupta până la capăt, mai ales că ce nu te doboară trebuie să te întărească”, mai adaugă tânăra.

Mentalitatea, cheia reuşitei

Laura se consideră o persoană optimistă din fire, iar cu optimism s-a „încărcat” şi în toţi aceşti ani de când a fost diagnosticată ca fiind seropozitivă. „Eu zâmbesc des, plâng rar şi gândesc mult. Des, rar, mult : aceştia au fost paşii, iar pozitiv, negativ, pozitiv au fost rezultatele care au dus la recunoaşterea statutului meu de persoană seropozitivă. Nu ştii de la început unde se află izvorul acela al capacităţilor tale, cine sau ce îţi dă o asemenea putere”, spune tănăra. Glumeşte şi spune că ea priveşte boala şi mentalitatea ca pe un cuplu. „Pentru bunăstarea cuplului şi pentru ca relaţia să fie una de lungă durată trebuie ca mentalitatea să ţină sub papuc infecţia, să fie cocoşul în casă, cum se zice”, mai adaugă Laura.

Putere şi motivare, de la persoanele dragi

Laura recunoaşte că după zilele mai grele uită de tratament şi resimte starea de oboseală după atâţia ani de medicamente, însă e conştientă că tratamentul reprezintă unica ei şansă la o viaţă normală. S-a încăpăţânat să facă totul ca „la carte” şi să urmezele toate etapele vieţii. „Tratamentul şi vigilenţa sunt principalele griji ale fiecărei zi. Nu ar trebui să fie greu … că până la urmă fac ceea ce-mi place cu adevărat şi ajung să le fac cu drag şi simţ de răspundere. Sunt foarte hotărâtă să lupt pănă la capăt cu toate hibele moştenite de la infecţia pe care o port”, continuă Laura. Ea spune că toate „chichiţele” bolii au ajutat-o să se maturizeze mai devreme decât alţi tineri, dar şi să găsească putere şi motivare de la persoanele dragi, atât de necesare pentru a merge mai departe.   

 CITAT : „Unii dintre noi n-am mai prins rând la sănătate, DAR ni s-a dat o şansă la viaţă datorită medicamentelor”

Laura, seropozitivă

Foto-simbol Shutterstock