Nu trebuia să neglijez boala

Până la vârsta de 17 ani, Mihaela (36 de ani) era o adolescentă dezvoltată normal. Un pic mai înaltă decât media, dar nu avea niciun motiv de îngrijorare. La 1,72 m, avea 48 de kilograme. A început să se îngrijoreze când a ajuns doar într-un an la 90 kg, însă motivul pentru care s-a dus la doctor a fost cu totul altul: amenoree (lipsa menstruaţiei). Aceasta a fost şi problema pentru care a primit tratament. Poate că medicii au sesizat că este ceva în neregulă cu creşterea bruscă în greutate, dar n-au investigat.

Tumoarea este benignă Aşa au trecut 13 ani, timp în care Mihaela n-a ştiut ce are. În plus, nici că mai putea pierde în greutate. ”Nu trebuia să neglijez atâta timp”, spune acum tânăra. Şi a ajuns în 2006, la 30 de ani, la Spitalul Bagdasar Arseni din Capitală. Aici a descoperit că are un adenom pe glanda hipofiză (o glandă mică de la baza creierului). Adică o tumoare. Benignă, ce-i drept, dar care punea probleme: din cauza acestei tumori glanda hipofiză secreta prea mult hormon de creştere.

Mihaelei i s-a pus astfel diagnosticul: acromegalie, o afecţiune caracterizată prin creşterea extremităţilor. Fără tratament, acromegalia scurtează viaţa celor afectaţi de până la patru ori. Afecţiunea este destul de rară, în România estimându-se a fi 800-1800 de bolnavi.

Au urmat o operaţie de îndepărtare a adenomului, tratament cu medicamente şi controale regulate. ”Mi s-au schimbat trăsăturile. Şi această boală cauzează psihic mai multe probleme. Ca femeie, eşti complexată că ai mâinile şi picioarele mult mai mari... Eu port la pantofi 41-42”, explică Mihaela.

O urmare neplăcută a bolii este infertilitatea. În plus, Mihaela nu ştie dacă tumoarea va recidiva. După intervenţia chirurgicală a rămas un rest tumoral, pe care medicii au încercat să-l micşoreze cu radioterapie. Ca să ţină boala în frâu, Mihaela ia regulat medicamente. ”Sunt medicamente cu eliberare prelungită. Un tratament la două zile, iar un altul o dată la 28 de zile”, mai spune Mihaela.

Medicul Simona Fica, endocrinolog la Spitalul de Urgenţă Elias, din Capitală, ne-a explicat cum se manifestă acromegalia. Până la un punct, simptomele acestei afecţiuni rare se pot regăsi la alte boli mult mai frecvente. De aceea diagnosticul este şi greu de stabilit. Transpiraţie amplificată, oboseală şi slăbiciune, cefalee, senzaţii ciudate şi slăbiciune în braţe şi în picioare, umflarea mâinilor şi picioarelor. Creşterea extremităţilor (mâini, picioare, buze, nas, limbă) se face lent, în 10-15 ani.

”Pacientul nu poartă nicio vină că s-a îmbolnăvit”, explică medicul Simona Fica. Acromegalia este o boală caracterizată prin hipersecreţia unui hormon de creştere, care apare din cauza unui adenom pe glanda hipofiză ori la nivelul pancreasului (mai rar). Apariţia afecţiunii poate fi pusă şi pe seama unui tratament necontrolat cu hormoni de creştere.

Fără tratament, boala se poate complica cu boli cardiovasculare, metabolice. Netratată, scurtează durata de viaţă a pacienţilor. De regulă, debutul bolii are loc în jurul vârstei de 32-35 de ani, ceea ce înseamnă că Mihaela este un caz aparte. Diagnosticul bolii se pune după 4-10 ani de la debutul bolii, din cauza simptomelor înşelătoare, care pot trimite la mai multe afecţiuni.

Info

Prima opţiune de tratament în cazul acromegaliei este operaţia, urmată de tratament medicamentos şi radioterapie.