Medici dincolo de graniţele ţării

Laurenţiu Crăciunaş, medic la Spitalul „ St. Mary's”, din Manchester, Marea Britanie, şi Mezalina Mogda, asistent medical la un centru de bătrâni din Lombardia, Italia, sunt doar două dintre cele 17.000 de cadre medicale care au ajuns să profeseze într-o altă ţară în ultimii 5 ani. De studiat, au studiat în România, doar că au dorit să-şi aprofundeze cunoştinţele în străinătate. <<Sunt primul cadru medical din familie>>

Laurenţiu Crăciunaş spune că nu s-a visat doctor de mic. Doar că atunci când a venit vremea să aleagă un drum în viaţă, s-a hotărât repede... „Cel mai probabil, meseria de medic face parte din mine. Sunt primul cadru medical din familie”, spune medicul Laurenţiu Crăciunaş. După terminarea studiilor şi după o perioadă de voluntariat într-o comunitate din Tibet, Laurenţiu a reuşit să facă parte dintr-o echipă de chirurgie gineco-oncologică a spitalului „The Christie” din Manchester. „Medicii cu care am intrat în contact erau supraspecializaţi pe chirurgie gineco-oncologică şi la sfatul lor am început să învăţ mai multe despre acest tip de chirurgie”, povesteşte medicul. După un an de practică în cadrul altui spitalul, din West Sussex, medicul a primit oferta de a profesa în spitalul „St. Mary's” din Manchester, unitate unde lucrează şi astăzi.

Ţara de origine…subiect de discuţie cu pacienţii

Deşi sunt sisteme medicale diferite, perioada de acomodare nu a fost una dificilă. „Relaţia cu pacienţii este foarte importantă aici. Deoarece medicul nu este văzut ca un <<Dumnezeu atotputernic>>, atitudinea lui şi a pacientului favorizează o relaţie bazată pe încredere şi profesionalism”, adaugă medicul.

Îşi aminteşte că de multe ori dicuţiile cu pacienţii englezi încep cu un subiect anume. „O mare parte din medicii din sistemul medical de stat din Anglia sunt din alte ţări, iar pacienţii sunt obişnuiţi. Provenienţa ajută de multe ori la <<spargerea gheţii>> în prima conversaţie”, mai adaugă medicul. La capitolul satisfacţii...lucrurile sunt pe măsura aşteptărilor, ne spune medicul. „Este medicina pe care am învăţat-o în timpul facultăţii, dar pe care nu am avut ocazia s-o văd aplicată. Probabil de aceea medicii români se pot acomoda uşor în cadrul altor sisteme medicale prospere. Ei au cunoştinţele, dar n-au avut toate uneltele necesare”, completează medicul Laurenţiu Crăciunaş.

Păstrează legătura cu pacienţii din ţară

Deşi lucrează în Marea Britanie, Laurenţiu păstrează legătura cu pacienţii români prin intermediul blogul său www.contraboli.ro. „După terminarea facultăţii, am început să petrec mai mult timp în contact cu pacienţii din ţară. Am început să diversific articolele postate pe blog pentru a acoperi teme medicale de bază şi astfel ţin legătura permanent cu pacienţii români indiferent de locul în care mă aflu”, spune medicul. Nu am încheiat discuţia fără să-l întreb şi dacă reîntoarcearea în ţară se numără printre planurile de viitor. „Mi-ar plăcea să mă întorc în România, dar dacă nu se va produce o schimbare majoră în sistemul medical românesc nu cred că voi putea să mă acomodez. Am plecat din ţară cu ideea de a mă întoarce. Dacă peste 10 ani voi rămâne cu acelaşi sentiment, rămâne de văzut...”, încheie medicul.

<<Atmosfera de lucru este plăcută>>

Într-un alt sistem medical, cu alte principii şi cu alte reguli, lucrează ca asistent medical şi Mezalina. A studiat în ţară, dar a plecat în Italia pentru a practica meseria. Era motivată să se mute în Italia şi de faptul că toată familia care era deja stabilită acolo. „În 2010 am reuşit să-mi obţin recunoaşterea diplomei şi să mă înscriu în Ordinul Asistenţilor Medicali din Italia. După un examen complex de limbă, etică şi de legislaţie am obţinut şi dreptul de practică”, povesteşte Mezalina. Ea lucrează de aproape trei ani într-un centru în care sunt internaţi aproximativ 140 de bătrâni.

Spune că s-a acomodat rapid cu sistemul medical italian, mai ales că şi colegii au ajutat-o. „Atmosfera de la lucru este unaplăcută, mai ales că sistemul medical este bine pus la punct, fiecare ştie care îi sunt responsabilităţile şi răspunde pentru ceea ce face”, mai adaugă Mezalina. Deşi are familia alături, Mezalina spune că în Italia nu se simte „acasă”. „Dacă m-aş întoarce în ţară cu serviciu? Oricând, dar pentru un post sigur, condiţii decente de muncă şi pentru un salariu care să-mi asigure o viaţă normală”, spune Mezalina.