Carismaticul Horia Vîrlan a fost timid în copilărie

Ei bine, aşa au stat lucrurile. Îndrăgitul maestru în tainele gastronomiei a dat nas în nas cu timiditatea de mic copil, dar în timp i-a venit de hac. „Trebuie să recunosc că în copilărie şi o parte a adolescenţei mele am suferit de timiditate“, a spus Horia care, pentru a ascunde „acest defect“ a făcut tot felul de şotii.

„Ţin minte că la o zi de-a mea de naştere, cred că atunci când am împlinit şase sau şapte ani, au venit în vizită nişte prieteni de familie ai părinţilor, care aveau un băiat cu câţiva ani mai mare decât mine. Mi se părea că e superior faţă de mine şi mi-era ruşine să mă joc cu el“, ne-a povestit maestrul Vîrlan.

Acesta şi-a amintit cum tatăl băiatului l-a chemat să-i explice că nu are motive să-i fie teamă de copilul său. Dar micuţul Horia, în loc să-l asculte, a luat o bucăţică de brânză de pe masă şi i-a frecat „frumos“ pantalonii bărbatului.

„Vă daţi dumneavoastră seama ce bine s-a simţit şi ce <<am primit>> eu de la mama?“, a continuat vedeta Prima TV.

Mai târziu, când a venit vremea de „vorbit“ cu fetele, nu a mai reuşit atât de bine să-şi ascundă timiditatea. Salvarea lui a venit tot de la mama sa, care l-a luat deoparte şi i-a explicat că există metode de a scăpa de emoţiile puternice.

Şi i-a urmat întocmai sfaturile. „Acum sunt mulţumit de ce am realizat în viaţă“, a încheiat triumfător Horia Vîrlan.

, spune că „un timid ajunge să prefere grupurile mici sau situaţiile în care nu este în centrul atenţiei, chiar dacă prin aceste decizii pierde foarte mult. De cele mai multe ori, timidul ajunge în momentul în care trebuie să decidă dacă îşi hrăneşte în continuare timiditatea sau merge mai departe. O lecţie pe care un timid o învaţă în drumul său spre vindecare este că are voie să greşească şi că nu trebuie să fie plăcut de toată lumea. Motivul pentru care un timid evită să fie în centrul atenţiei este că nu ştie cum să facă faţă situaţiilor stânjenitoare“.