Cum ajută psihoterapia pacienţii cu cancer

„Oricare ar fi diagnosticul, prognosticul, răspunsul la tratament, cancerul reprezintă întotdeauna, pentru pacient şi familia lui, dar şi pentru terapeuţi, un test existenţial puternic şi, adeseori, şocant. Acest test se referă la toate aspectele de viaţă: raportul cu propriul corp, sensul dat de suferinţă, sensul dat bolii, morţii, precum şi la relaţiile familiale, sociale şi profesionale. Suportul social reprezintă, prin urmare, un element constitutiv al tratamentului pacientului oncologic şi este responsabilitatea fiecărei figuri terapeutice: al medicului de medicină generală, medicului oncolog, asistenţei, psihologului sau psihiatrului, nutritionistului, al echipei curante în ansamblul ei. Psihoterapia individuală şi de grup contribuie major la trezirea speranţei pacienţilor oncologici prin conştientizarea propriilor resurse şi (re) conectarea la acestea, precum şi întărirea voinţei de a lupta cu adversităţile vieţii. Debutul activităţii psihoterapeutice rezidă în stârnirea dorinţei pacienţilor de a trăi şi în atragerea acestora în actul vindecării, constientizandu-i de necesitatea colaborării“, explică psihologul Andra Moraru în cadrul Amethyst Radiotherapy Center, Bucureşti.

Click! Sănătate: Cum decurge o sesiune de terapie?

Psiholog Andra Moraru: Prin expunerea punctelor forte a radioterapiei, dar medicul are cel mai puternic cuvânt în domeniul său de activitate. Este important să înţelegem nivelul de diferenţiere a comportamentelor unui om sănătos de cel devenit recent pacient.

Trecerea nu este liniară şi de cele mai multe ori pot apărea în sânul familiilor lor diverse probleme şi atitudini care lezează şi mai mult psihicul pacientului – de la discuţii legate de tratament, complianţa cu durerile fizice şi stările psihice şi emoţionale, costuri, nevoi diverse etc., pacientul care şi aşa traversează un drum abrupt, poate să nu aibă parte de înţelegere şi linişte.

Aici intervine rolul psiho-oncologiei atât în terapia individuală, cât şi de grup, care este înzestrată cu numeroase calităţi ce suplinesc în funcţie de caz: lipsa părinţilor, a întregii familii, a neînţelegerii bolii, a nevoii de a comunica cu altcineva aflat înaceeaşi situaţie, a prietenilor, verbalizarea suferinţelor ce conduce la restructurarea personalităţii găsind liniştea de care pacienţii au nevoie pentru a putea învinge boala, descărcarea durerilor şi sentimentele negative ce pot face loc exprimării tăcerilor, lucrurilor nespuse care îi devitalizaseră.

Apoi, fiecare şedinţa de terapie de grup debutează şi se încheie printr-o manieră de a plasa pacientul într-o zonă de confort şi înţelegere totală având în vedere nevoile şi obiectivele pacienţilor mei atât din ziua respectivă, cât şi ţinând cont de anumite obiective generale stabilite împreună cu ei de la începutul tratamentului.

Priholog Andra Moraru: Numărul pacienţilor este în continuă creştere, având în vedere conştientizarea la nivel colectiv a nevoii de echilibru. De asemenea, accelerarea procesului de vindecare este premisa de la care plecăm în psiho-oncologie, această specializare a mea care presupune o anumită conduită specifică.

Bazându-ne pe acest lucru, în grupurile de suport pe care le organizez se creează un climat optimist, care se transformă prin el însuşi un factor al vindecării (ceea ce numesc a fi emulaţie).

Deoarece psiho-oncologia este menită să aline fizic şi emoţional, grupurile noastre de suport au o rată foarte mare de succes în rândul pacienţilor şi acest lucru datorită faptului că oamenii care sunt acolo împărtăşesc aceeaşi experienţă.

Deşi primesc opinii şi îndrumări venite din cadrul familial, unii dintre pacienţi manifestă reticenţă faţă de persoane care nu au experimentat aceeaşi situaţie de viaţă ca a lor.

- trezirea speranţei, a optimismului, a interesului pentru viaţă;

- împăcarea cu sine şi cu alţii, (re)găsirea sentimentului de iubire pentru sine, pentru semeni;

- (re)câştigarea răbdării, pozitivarea imaginii de sine, împăcarea cu frica de moarte, dezvoltarea spiritualităţii;

- autocunoaşterea şi comunicarea, dezvoltarea unor relaţii mai profunde cu sinele şi semenii, descoperirea şi rezolvarea tulburărilor emoţionale anterioare îmbolnăvirii;

- scăderea nivelului de anxietate, aducerea pacientului în faza de acceptare a diagnosticului; toate acestea fac că terapiile medicale să fie mai uşor tolerate de bolnav, mai eficiente şi conduc la creşterea imunităţii organismului.