Cristina Ţopescu, găsită moartă în casă. Suferea de ani buni de depresie. Totul despre această boală

13 ianuarie 2020   Depresie

Cristina Ţopescu a fost găsită moartă în casă, duminică seara, după ce o femeie, apropiată a acesteia, a sunat la 112. Se pare că fosta vedetă TV era moară de mai bine de 3 săptămâni. Autorităţile au găsit-o fără suflare, în pat. Se pare că jurnalista suferea de depresie de mai mulţi ani. Moartea tatălui a afectat-o extrem de tare.

Se pare că vedeta TV suferea de ceva vreme de depresie, însă lua tratament medicamentos în acest sens.

„Aş fi vrut să nu am ocazia niciodată să vorbesc despre aşa ceva. Când a plecat domnul Cristian, Cristina a suferit o depresie. În aceeaşi perioada a mai pierdut şi doi câini. Cristina era o singuratică, aşa a fost dintotdeauna. Are doi fraţi, care nu stau în Bucureşti, mama care stă în Germania. A fost prima dată când nu mi-a răspuns, i-am scris de Sf. Cristian, de Crăciun. A apelat la psiholog pentru depresie, după moartea tatălui său. Am mers cu ea la spital de câteva ori, când era internat domnul Ţopescu, el se bucură foarte mult când o vedea”, a declarat medicul oftalmolog Monica Pop,  la România TV.

În ultima decadă, la nivel global, numărul persoanelor cu depresie a crescut cu 18%, ajungându-se la 322 de milioane de cazuri în lume, potrivit statisticilor Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii. Este cea mai frecventă tulburare psihică, ce poate afecta pe oricine, la orice vârstă, indiferent de statutul social, fiind de 2-3 ori mai frecventă la femei.

Ce este şi de ce apare

Depresia este o tulburare de dispoziţie manifestată printr-o tristeţe permanentă şi prin lipsa interesului faţă de activităţile zilnice, persoana afectată trecând printr-o serie de trăiri negative mergând până la dorinţa de a-şi lua viaţa. Persoanele care au în familie cazuri de depresie sunt mai expuse probabilităţii de a se confrunta cu această tulburare.

Alţi factori de risc implicaţi sunt: evenimentele traumatizante (divorţul, decesul unei persoane dragi), şomajul, consumul de alcool, sărăcia, prezenţa bolilor cronice, pensionarea, menopauza, naşterea.

Depresia este determinată de un dezechilibru al neurotransmiţătorilor din creier sau de tulburări hormonale. De asemenea, poate surveni ca efect secundar al administrării contraceptivelor orale, analgezicelor, antiinflamatoarelor sau antimicoticelor.

Boală cu faţete multiple

Nu orice tristeţe sau melancolie este depresie. În general, persoanele cu depresie nu reuşesc să ducă la bun sfârşit treburile cotidiene cel puţin 2 săptămâni. Din punctul de vedere al intensităţii simptomelor, depresia poate fi uşoară, moderată sau severă.

Într-o primă fază apar scăderea energiei, oboseala, astenia, după care se instalează dezinteresul faţă de majoritatea activităţilor, gândurile negativiste, pesimiste, devalorizarea propriei persoane, sentimentul de culpabilitate, greutatea de a lua decizii. Mai ales la tineri, depresia poate fi însoţită de iritabilitate şi de o atitudine agresivă neobişnuită.

Se manifestă şi prin insomnii, scăderea poftei de mâncare, dureri de cap, disconfort general şi lipsa libidoului. Cea mai gravă este depresia severă, pentru că este însoţită de dorinţa de suicid.

Când este nevoie de medicamente

Depresia se tratează, la fel ca orice boală. Însă mai puţin de jumătate din populaţia cu depresie, la nivel mondial, primeşte tratament, în ciuda faptului că terapia este accesibilă, arată statisticile. Netratată, se agravează. Cel care pune diagnosticul de depresie este medicul psihiatru. Adesea, este nevoie atât de medicamente, cât şi de psihoterapie.

În timp ce, în formele uşoare se pot încerca, de pildă, remediile pe bază de sunătoare, paralel cu şedinţele la psiholog, în stadiul moderat şi în cel sever, se impune administrarea de antidepresive. După 2-3săptămâni de la începerea terapiei cuantidepresive, simptomele depresiei pot scădea în intensitate. De obicei, se începe cu o doză redusă, fiind necesară monitorizarea în primele săptămâni, mai ales la pacienţii cu depresie severă.

Printre efectele secundare posibileale medicamentelor antidepresive se numără uscăciunea gurii, retenţie de urină, somnolenţă şi hipotensiune.Există mai multe tipuri de medicamente antidepresive, medicii prescriindu-le ţinând cont de simptomatologia fiecărui pacient.

Ştiai că...

...cel puţin 1 din 4 persoane diagnosticate cu cancer are depresie?

Şi copiii pot avea perioade depresive

Când unul dintre părinţi are depresie, există riscul ca şi copilul să experimenteze trăiri specifice acestei tulburări. Alte cauze sunt: tensiunile din familie, decesul unui părinte şi abuzul fizic şi emoţional. La cei mici, apar, la fel ca şi în cazul adulţilor, tristeţea profundă, la care se adaugă absenţa bucuriei de a se juca, sensibilitatea exagerată, schimbările bruşte de dispoziţie, agitaţia şi iritabilitatea.

Sfaturi pentru a preveni depresia

Vorbeşte cu cineva de încredere despre trăirile tale.

Ia legătura cu un specialist (medic de familie, psiholog, psihiatru) dacă remarci că gândurile negre sau ale simptome ale depresiei nu-ţi dau pace.

Nu te izola de familie şi de prieteni.

Încearcă să fii activ zilnic; chiar dacă nu ai timp de sport, sunt utile şi simplele plimbările prin parc.

Nu sări peste mese şi încearcă să ai un program de somn regulat.

Evită alcoolul, pentru că amplifică stările depresive.

Implică-te în activităţile cotidiene şi în cele de la serviciu, chiar dacă nu ai chef de ele.

Alungă-ţi din minte gândurile pesimiste. Învaţă să te apreciezi şi felicită-te ori de câte ori ai făcut un lucru bun pentru tine şi pentru ceilalţi.

Cum ajuţi o persoană cu depresie

Dacă observi că un membru al familiei sau un prieten apropiat are simptome specifice depresiei, nu uita că eşti în prima „linie de apărare“ pentru a-l ajuta. Este însă o chestiune delicată, căci nu avem toţi fineţea psihologului, nu-i aşa?

În primul rând, nu subestima gravitatea depresiei, boală care reduce la zero nivelul de energie, de optimism şi de motivare a persoanei afectate. De asemenea, înarmează-te cu răbdare şi pregăteşte-te să fii refuzat în demersul tău. Adesea, cei cu depresie caută să îşi trăiască în tăcere suferinţa, departe chiar şi de cei dragi. Găseşte un psiholog şi fă-i o programare; oferă-te să îl însoţeşti până la cabinetul acestuia.

Fraze de ajutor

Îi poţi spune unui apropiat cu depresie fraze de genul: „Ţin la tine, indiferent de ce faci sau spui“; „Nu eşti singur în lupta cu depresia, sunt aici să te ajut!“, „Poate că nu înţeleg exact cum este lumea ta interioară, dar sunt lângă tine dacă vrei să vorbeşti“; „Nu vei rămâne în starea asta, trebuie să găsim o soluţie să o depăşeşti“.

Ce să NU ÎI SPUI

Unele vorbe nu numai că nu sunt utile, dar îi pot face mai rău celui cu depresie. Evită să îi spui: „Totul e numai în mintea ta, o să treacă“; „Priveşte partea bună a lucrurilor“; „Nu ştiu cum să te ajut“; „Încă nu ţi-au trecut stările drepresive?“.

Opinia specialistului - Ştefania Luca, psiholog clinician, consilier psihologic cognitiv-comportamental

Sigur că este cât se poate de firesc să fim trişti şi supăraţi atunci când evenimentele de viaţă cu care ne confruntăm sunt negative, dar dacă această tristeţe persistă pentru mai mult timp şi ajungem să ne simţim copleşiţi de sentimente de gol interior, neajutorare, lipsă de speranţă, atunci este posibil să ne confruntăm cu o tulburare depresivă. În cadrul şedinţelor de psihoterapie, psihologul va efectua o evaluare pentru a identifica semnele şi simptomele care se manifestă în cazul fiecărei persoane în parte şi intensitatea la care acestea sunt resimţite.

În urma şedinţei de evaluare se stabileşte planul de intervenţie personalizat, care se va focaliza pe identificarea şi implementarea strategiilor optime pentru reluarea activităţilor benefice şi regăsirea plăcerii în realizarea lor. Totodată, psihologul îl ajută pe client să identifice gândurile iraţionale care stau la baza sentimentelor de deprimare, vinovăţie, neajutorare ori lipsă de speranţă şi îl învaţă pe acesta strategii de modificare a acestor gânduri. Strategiile de modificare a gândirii iraţionale odată învăţate îl vor ajuta pe client şi să prevină reapariţia pe viitor a stărilor depresive.

Mai multe