Dr. Ioana Păvăleanu: Simptomul cardinal al endometriozei este durerea

Considerată a doua mare cauză de infertilitate, endometrioza este una dintre afecţiunile ginecologice diagnosticate tot mai des în ultimul timp. Bine este să ştim care sunt semnele care indică prezenţa bolii, dar şi cum poate fi tratată. Medicul Ioana Păvăleanu - Coordonator Centrul Endo Institute Iaşi – ne vorbeşe mai multe despre această boală.

De ce apare endometrioza?

Endometrioza este denumită şi “boala teoriilor”, tocmai pentru că există numeroase supoziţii legate de cauzele acesteia, fără să se fi ajuns la un consens.

Implanturile endometriotice sunt formate din ţesut asemănător endometrului (mucoasa care căptuşeşte uterul), dar care se află în afara acestuia, pe organele vecine sau chiar la distanţă. Se pare că ajunge în acele zone prin reflux din cavitatea uterină, în timpul menstruaţiei, dar nu s-a stabilit încă de ce acest ţesut nu este distrus de sistemul imun şi reuşeşte să se implanteze la acest nivel. Acest ţesut are un comportament asemănător endometrului: este influenţat de aceeaşi hormoni (mai ales estrogen şi progesteron) şi sângerează la menstruaţie, ceea ce conduce la o iritaţie locală, la inflamaţie cronică şi la formarea de aderenţe (cicatrici) la nivelul organelor unde se află implanturile.

Cum se manifestă, ce simptome are?

Simptomul cardinal al endometriozei este DUREREA.

De cele mai multe ori este vorba despre dismenoree (durerea la menstruaţie), care este uneori acompaniată şi de alte semne şi simptome (greaţă, vărsături, diaree). Cu timpul, simptomatologia se poate instala cu câteva zile înainte de sângerarea menstruală. Se pot constata şi alte acuze premenstruale: simptome digestive (alterări ale tranzitului intestinal, până la sindrom de colon iritabil), urinare (usturimi micţionale sau necesitatea de a urina mai frecvent). În evoluţie se poate ajunge la oboseală cronică, deficite funcţionale, tulburări ale somnului, disfuncţii sexuale şi chiar la dificultăţi de relaţionare socială.

Semnele şi simptomele endometriozei sunt însă multiple şi frecvent nespecifice, ceea ce întârzie adresarea la medic şi diagnosticarea în stadii precoce. De aceea este important să ne adresăm specialiştilor în endometrioză. Cele mai frecvente manifestări sunt:

- durerea pelvină: durere ciclică, dismenoree sau dispareunie profundă (durerea în timpul contactului sexual);

- sângerările genitale anormale;

- manifestările digestive ciclice (meteorism, diaree, dischezie şi constipaţie cu apariţie ciclică);

- manifestările urinare;

- disconfortul abdominal sau lombar;

- INFERTILITATEA.

Tendinţa este către cronicizare şi generalizare, ajungând să includă şi alte organe şi sisteme, în afară de organele genitale.

În endometrioză nu există o corelaţie între intensitatea durerii şi stadiul bolii.

Cum este diagnosticată?

În afară de anamneză şi de examenul complet ginecologic, pentru diagnosticul endometriozei utilizăm diferite investigaţii imagistice: ecografia transvaginală, ecografia endoscopică rectală şi rezonanţa magnetică nucleară (RMN), pentru care există şi un protocol special dedicat endometriozei, pregătirea intestinală anterior investigaţiei şi instilarea de gel putând sa evidenţieze cele mai subtile implanturi endometriozice.

Cum afectează endometrioza fertilitatea?

Există multiple mecanisme prin care endometrioza ar putea afecta fertilitatea:

• inflamaţia cronică din pelvis afectează calitatea foliculilor ovarieni, capacitatea de fecundaţie, transportul embrionului prin trompa uterină către cavitatea uterină şi implantaţia embrionului la acest nivel;
• prezenţa aderenţelor dintre organe poate cauza infertilitate de origine tubară (prin obstrucţia trompelor uterine sau prin afectarea funcţională a acestora);
• Numarul şi activitatea crescută a celulelor de apărare ale organismului în pelvisul pacientelor conduc la distrugerea spermatozoizilor , înainte ca aceştia să se întâlnească cu ovocitul pentru a-l fecunda;
• chiar tratamentul endometriozei poate scădea fertilitatea, fie prin afectarea ovarelor în timpul tratamentului chirurgical, fie în timpul tratamentului hormonal, care, de cele mai multe ori, presupune inducerea unui status anovulator.

Ce opţiuni de tratament există pentru femeile cu endometrioză?

Este important motivul pentru care pacienta are nevoie de tratament – trebuie să ameliorăm durerea sau trebuie să ajutăm pacienta să obţină o sarcină? Uneori, acelaşi tratament nu poate oferi ambele beneficii, iar fiecare caz este unic prin particularităţile sale. De aceea este atât de important ca o echipă multidisciplinară să aibă acces la tot istoricul pacientei şi să poată lua cele mai bune decizii din punct de vedere al tratamentului.

Modul în care va evolua boala are un impact nu doar asupra stării de sănătate a unei paciente, ci şi asupra vieţii sale personale şi profesionale, şi este important să fie monitorizată pe o perioadă lungă de timp. Abordarea holistică a bolii este un diferenţiator al echipei medicale de laEndo Institute, fiind unul dintrecele mai maricentrede diagnostic şi tratament a endometriozei din România.

Întrucât endometrioza este o patologie estrogen-dependentă, este uşor de intuit că vor fi frecvent prescrise medicamente care să moduleze nivelurile hormonale, acţionând astfel asupra cauzei bolii.

Astfel, pentru ameliorarea durerii se pot utiliza de primă intenţie contraceptivele hormonale combinate, sub formă de pilulă contraceptivă (cea mai utilizată variantă), de inel vaginal sau de plasture contraceptiv.

Alte tratamente hormonale includ:

• preparatele cu progesteron (fie sub formă de pilule, fie ca dispozitiv intrauterin (sterilet) cu eliberare de progesteron);
• anti-progestagenii;
• agoniştii GnRH (medicamente care induc fenomene asemănătoare menopauzei pe parcursul utilizării lor). Utilizarea acestora la adolescente şi, în general, la paciente tinere trebuie să se facă cu prudenţă, întrucât pot afecta mineralizarea osoasă.

Bineînţeles, fiind vorba despre o inflamaţie cronică, se pot utiliza şi medicamente antiinflamatorii nesteroidiene. Acestea sunt considerate foarte eficiente în cazul dismenoreei, indiferent de cauza acesteia. În utilizarea pe termen lung trebuie avute în vedere efectele secundare, mai ales inhibarea ovulaţiei şi riscul crescut pentru ulcer gastric şi patologie cardio-vasculară.

Tratamentul chirurgical, prin eliminarea leziunilor endometriotice, desfacerea aderenţelor şi întreruperea căilor nervoase, a fost mult timp o parte importantă a managementului endometriozei. În prezent, este preferabil ca aceste intervenţii să se realizeze prin abord laparoscopic.Chirurgia este mai ales eficientă în cazul endometriozei profund infiltrative, când anatomia este profund distorsionată datorită afectării ligamentelor uterului sau prin invazia intestinului, a vaginului sau a vezicii urinare. În acest caz, tratamentul chirurgical poate să amelioreze durerea şi să îmbunătăţească astfel calitatea vieţii. Extensia bolii predispune la complicaţii ale chirurgiei şi este preferabil ca intervenţia să se realizeze de către un operator cu experienţă sau, în funcţie de caz, în colaborare cu specialişti în chirurgie generală/digestivă sau/şi urologi.

De la caz la caz, tratamentul poate aşadar să varieze.