VIDEO: Primele 6 luni, cruciale după un atac cerebral

În funcţie de intensitatea accidentului vascular cerebral, recuperarea poate dura între doi şi cinci ani, însă se poate întinde şi pentru tot restul vieţii. Un prim obiectiv este restabilirea capacităţii de deplasare, în acest sens, cele mai mari progrese făcându-se în primele şase săptămâni.

Este esenţial ca programul de recuperare să fie recomandat de medicul specialist, iar implicarea familiei este, de asemenea, foarte importantă.

Hipertensiunea, factor de risc

Accidentul vascular cerebral apare atunci când un vas sangvin care transportă sânge spre creier se sparge sau este blocat de un cheag. Celulele nervoase din această zonă sunt afectate şi pot fi distruse în câteva ore. Consecinţa: partea corpului aferentă zonei din creier în care s-a produs accidentul nu va mai funcţiona corespunzător.

Sunt mai expuse riscului de a face un accident vascular cerebral persoanele cu hipertensiune, cele care suferă de diabet zaharat, de afecţiuni ale arterelor coronare şi de alte boli cardiace (fibrilaţie atrială, endocardită).

De asemenea, fumatul, nivelul crescut al colesterolului „rău”, unele medicamente (precum anticoncepţionalele orale) sunt alte cau­ze ale declanşării unui accident vascular cerebral, aceşti factori putând fi controlaţi şi modificaţi.

Există însă şi factori de risc care nu mai pot fi schimbaţi, precum vârsta (după 55 de ani, riscul se dublează la fiecare decadă), ereditatea (riscul de accident vascular cerebral este mai mare dacă un membru din familie a avut un AVC).

Atenţie! Simptomele se pot confunda

Accidentul vascular cerebral se manifestă prin stare de ameţeală, amorţeală sau paralizie a feţei şi a membrelor, de regulă cele de pe o parte a corpului, prin tulburări de vedere la un ochi sau la ambii, confuzie, tulburări de vorbire sau de înţelegere a cuvintelor, tulburări de mers şi dureri de cap puternice.

Unele simptome sunt mai blânde şi pot fi confundate şi, mai grav, ignorate. De aceea, este nevoie de un consult specializat imediat ce apar simptomele de mai sus.

Iată ce etape trebuie parcurse:

1. Recuperarea post-AVC se face încă din faza acută, cu exerciţii de mobilizare pasivă şi activă ajutate (asistate) zilnic, precum: bascularea din pat, şederea în scaun şi identificarea deficitelor de comunicare. Ulterior, bolnavul este trimis la fizioterapie sau la terapie ocupaţională în scaunul cu rotile.

2. Urmează ca pacientul internat să exerseze activităţile de transfer (din pat în scaunul cu rotile şi înapoi), activităţile pregătitoare pentru mers, practicarea activităţii cotidiene de autoîngrijire şi îmbrăcare şi antrenarea comunicării.

Se va urma, de asemenea, şi o terapie prin care pacientul este învăţat să înghită. În această etapă, se învaţă mersul asistat (eventual cu ajutorul unor dispozitive de mers) şi deplasarea la baie.

Pacientul poate rămâne cu tulburări de limbaj, caz în care este nevoie de logopedie, menţionează kinetoterapeutul Ionuţ Colibăşeanu, de la Spitalul Bagdasar Arseni, din Bucureşti.

3. După ce bolnavul este externat, familia joacă un rol important în tratamentul de recuperare a acestuia. Toţi membrii familiei învaţă programul stabilit de medic la domiciliu.

Pacientul care a suferit un AVC învaţă acum să-şi ia singur medicamentele. Începe să facă independent trans­ferul din/în scaunul cu rotile şi să se deplaseze cu scaunul. În această etapă, bolnavul este mai sigur pe forţele lui şi se descurcă de unul singur în bucătărie şi în baie, urmează o dietă adecvată şi începe să comunice.

4Ultima etapă, care durează mai mult, în funcţie de intensitatea AVC, constă în programe de exerciţii efectuate în mod activ sau pasiv (electrostimulare/electrogimnastică sau gimnastică pasivă). Mişcarea în apă sau hidrokinetoterapia are efecte benefice şi se alătură cu succes celorlaltor mijloace terapeutice aplicate pacientului.

Specialistul Click! Sănătate vă sfătuieşte

Dr. Georgiana Ozana Tache, medic primar recuperare medicală, Spitalul Clinic de Urgenţă „Floreasca”, Bucureşti

Pot apărea dificultăţi de comunicare

Accidentul vascular cerebral (AVC) reprezintă o necrozare a creierului, în care ischemia sau hemoragia conduc la întreruperea funcţiei sale. Este caracterizat printr-un deficit neurologic, brusc instalat, cunoscut ca hemipareză sau hemiplegie a unei jumătăţi a corpului, în funcţie de gravitate.

80% din AVC apar în teritoriul carotidian de distribuţie arterială şi constau în scăderea forţei musculare a unei părţi a corpului, interesând şi faţa. Pot apărea dificultăţi de comunicare, iar pacientul învaţă după model sau prin demonstraţii, având deci memorie vizuală.

Din cauza problemelor de comunicare, persoana poate necesita supraveghere.

În cazul leziunii de emisfer drept, apar probleme de percepţie motorie sau vizuală, pierderea memoriei vizuale, ignorarea părţii stângi a corpului, impulsivitate, pacientul având nevoie de supraveghere din cauza lipsei de judecată şi/sau de gândire.