De ce apare incontinenţa urinară
Specialiştii spun că de fapt incontinenţa urinară nu este neapărt o boală în sine, ci mai mult un simptom care poate anunţa diverse afecţiuni. Astfel, această problemă apare atunci când muşchii perineului sunt prea slăbiţi, iar pierderile de urină apar atunci când strănuţi, râzi sau când ridici obiecte prea grele. Pe de altă parte, incontineţa de stres poate fi însoţită de simptome precum urinări frecvente, nevoia de micţiune în timpul nopţii sau necesitatea stringentă de a urina. În momentul în care sesizezi că ai astfel de probleme este indicat să te adresezi medicului urolog sau ginecolog pentru a-ţi prescrie un tratament şi/sau execiţii Kegel. Totuşi, este bine să ştii că afecţiunea se tratează în funcţie de factorii care au declanşat-o. Iată care pot fi aceştia:
• Infecţiile urinare. Printre simptomele infecţiilor urinare se numără şi nevoia stringentă de a urina şi, uneori, pierderile involuntare de urină Totuşi, după tratarea infecţiei urinare, dispare şi incontinenţa. Există situaţii, mai ales la femeile trecute de a şasea decadă de viaţă, când manifestările nu dispar după tratarea afecţiunii de bază, moment în care sunt indicate investigaţii suplimentare, deoarece poate fi vorba de o afecţiune mai severă.
• Sarcina. Nu de puţine ori se întâmplă ca femeile însărcinate sau cele care tocmai au dat naştere unui copil să se confrunte cu incontinenţa de stres. Aceasta apare de obicei din cauza modificărilor hormonale specifice şi a creşterii în dimensiuni a uterului care slăbeşte musculatura şi ligamentele pelviene. Incontinenţa urinară se poate menţine timp de şase luni după sarcină.
• Menopauza. Odată cu înaintarea în vârstă, scade capacitatea vezicii urinare de a mai reţine urina şi se accentuează simptomele incontineneţei. În plus, după instalarea menopauzei, organismul femeilor secretă mai puţin estrogen, un hormon care contribuie la menţinerea sănătăţii vezicii urinare şi a uretrei. Astfel, scăderea nivelului acestui hormon face ca ţesuturile din zona pelviană să se deterioreze.
• Afecţiunile prostatei. Creşterea în volum a prostatei sau adenomul de prostată duce de multe ori la apariţia incontinenţei urinare. Cei mai afectaţi de astfel de probleme sunt bărbaţii de vârsta a treia.
• Tulburările neurologice. Anumite afecţiuni precum scleroza multiplă, boala Parkinson sau atacul vascular cerebra pot afecta centri nervoşi din creier responsabili cu controlul urinei. Acest lucru duce la declanşarea incontinenţei urinare.