Tratamente promiţătoare pentru copiii cu spasticitate
În prezent, tehnicile chirurgicale au îmbunătăţit prognosticul în cazul copiilor care au spasticitate. “Un copil cu spasticitate are 100% şanse de ameliorare”, afirmă expertul de renume mondial Prof. Dr. Memet Özek.
Acum 40 de ani, un bebeluş născut în a 27-a săptămână de sarcină, cântărind 800 de grame, nu avea nicio şansă să trăiască. În zilele noastre, datorită progreselor în îngrijirea neonatală, bebeluşii prematuri au şanse mari de supravieţuire. Cu toate acestea, prematuritatea vine în continuare cu un risc crescut de complicaţii, inclusiv paralizie cerebrală şi spasticitate. Paralizia cerebrală (PC) este cunoscută drept cea mai frecventă dizabilitate motrică în copilărie. Afectează 1 până la 4 din 1000 de nou-născuţi la nivel global şi aproape 83% dintre aceşti copii dezvoltă spasticitate.
Prof. Dr. Memet Özek, specialist de renume mondial în neurochirurgie pediatrică la Spitalul ACIBADEM Altunizade din Turcia, şi echipa sa multidisciplinară de experţi se ocupă de pacienţi spastici de mai bine de 25 de ani. Prof. Özek afirmă că aproximativ 80% dintre toţi copiii cu spasticitate pe care îi tratează sunt prematuri. Vestea bună este că toţi aceşti pacienţi pot beneficia de tratamentul spasticităţii, iar starea lor ar putea fi îmbunătăţită cu o rată de succes de 100% atunci când este implicată o echipă bună de experţi. Pentru unii pacienţi înseamnă că vor putea merge independent, în timp ce alţii vor putea doar să stea pe scaun. Cu toate acestea, o anumită îmbunătăţire a calităţii vieţii este posibilă pentru toţi copiii cu restricţii din cauza spasticităţii. “Nu există altă boală decât spasticitatea în care putem îmbunătăţi viaţa pacientului cu o rată de succes de 100%”, susţine reputatul expert.
„Există diferite etiologii pentru prezentarea clinică a spasticităţii, dar în practica noastră zilnică paralizia cerebrală este cauza principală”, spune prof. dr. Memet Özek. “Paralizia cerebrală înseamnă că pacientul are un fel de leziune undeva, în creier. Poate apărea în uter, în timpul naşterii sau în prima lună de viaţă. Oricare ar fi cauza, afectarea creierului duce la dificultăţi în dezvoltarea motorie. Spasticitatea înseamnă că copilul are o problemă cu mişcările: muşchii rigizi împiedică mişcările, iar pacientul e posibil să nu poată merge sau chiar să stea. Pacienţii cu spasticitate pot avea spasme sau probleme posturale. Aşa cum se întâmplă cu toţi copiii, oasele lor cresc cu vârsta, dar muşchii spastici nu cresc în lungime. Prin urmare, gama lor de mişcări devine din ce în ce mai limitată în timp, explică neurochirurgul pediatru. Dacă este lăsată netratată, spasticitatea duce la contracturi, luxaţii şi dureri severe”, consideră expertul.
Neuroplasticitatea este capacitatea uimitoare a creierului uman de a se modifica, adapta şi recupera prin experienţă şi învăţare. Poate fi folosită în cazul unei leziuni cerebrale atunci când un anumit centru este deteriorat. Apoi, creierul se poate adapta prin schimbarea sarcinilor atribuite acestei zone în alta, formând noi conexiuni neuronale în timp. Neuroplasticitatea are cel mai bun potenţial în primii ani de viaţă. De aceea, diagnosticarea precoce este esenţială pentru a începe programul de reabilitare din timp, subliniază prof. dr. Memet Özek.
„Primul an de viaţă este perioada de aur pentru reabilitare. Începerea reabilitării când copilul are doi ani este prea târziu; nu îi oferi pacientului şansa de a folosi neuroplasticitatea. Deci, muncim foarte mult în primii doi ani de viaţă”, precizează specialistul. Din păcate, diagnosticul precoce este adesea întârziat pentru că, de obicei, totul pare normal când copilul cu PC are 2 sau 3 luni. Evaluarea radiologică craniană ar trebui efectuată devreme la copiii cu PC, spune prof. Özek şi adaugă: „Prin evaluarea radiologică, putem vedea clar când un copil va dezvolta hemiplegie spastică, de exemplu, şi planifica programul de reabilitare din timp.”
Obiectivele tratamentului pot varia în funcţie de locaţie şi de gradul de spasticitate.
Există diferite tipuri de intervenţii chirurgicale pentru spasticitate disponibile astăzi. Operaţia nu este recomandată înainte de vârsta de 2 ani şi jumătate, iar cel mai bun moment este între 3 şi 6 ani. Alegerea modalităţii adecvate pentru un anumit pacient depinde de severitatea spasticităţii - fie că este focală sau difuză, vârsta pacientului şi starea psihică şi, cel mai important, preferinţele pacientului şi ale familiei, explică prof. dr. Memet Özek. Mai multe tipuri de proceduri pot fi combinate pentru un singur pacient. Rizotomia dorsală selectivă este opţiunea chirurgicală care se aplică cel mai des pentru tratamentul spasticităţii la ACIBADEM. Aceasta este o procedură ireversibilă aplicată prin tăierea rădăcinilor nervoase care trimit semnale anormale către muşchi. De obicei este urmată de kinetoterapie intensivă, iar scopul final este îmbunătăţirea funcţiei şi a calităţii vieţii la pacienţii cu paralizie cerebrală. Echipa Prof. Özek a operat peste 1100 de pacienţi cu spasticitate folosind această metodă. „Toţi aceşti pacienţi nu au avut nicio şansă să meargă. În acest moment, rata noastră de succes cu mersul pe jos este de 75%. Aceasta este o contribuţie uriaşă în viaţa pacientului şi a familiei. Ei pot merge la şcoală; se pot juca cu copiii. Dar ceilalţi 25%? Uneori vedem cazuri severe, să zicem, un copil de 12 ani care nu poate nici măcar să stea. Pentru mine, succesul pentru acest copil ar fi poziţia aşezată”, spune neurochirurgul pediatru.
O altă opţiune chirurgicală care este utilizată într-un domeniu limitat de indicaţii este palidotomia. „Folosim palidotomia doar la pacienţii cu vârstă târzie, cu aşteptări foarte limitate, cu existenţa distoniei, iar scopul principal este de a face îngrijirea lor mai uşoară”, spune prof. dr. Memet Özek.