Naşterea cu anestezie epidurală este fără durere, dar nu este lipsită de riscuri

Decizia de a naşte cu sau fără epidurală nu aparţine doar gravidei, sfatul medicului care urmăreşte sarcina este cel mai important în luarea acestei decizii. Totuşi, părerile sunt împărţite, iar experienţa trăită este într-adevăr diferită.

Ce este naşterea cu epidurală?

Epidurala este un tip de anestezie locală care generează o sensibilitate scăzută în regiunea inferioară a corpului. Se realizează de către un medic anestezist, care injectează gravidei, cuacată pe o parte, în spate, între două vertebre lombare, anestezicul. Locul injectării se dezinfectează şi medicul introduce un ac foarte lung, al cărui vârful se va opri în sacul peridural care se află între os şi învelişul protector al măduvei spinării. Ulterior va insera un tub foarte fin, numit cateter prin care se administrează dozată, substanţa anestezică. Pe durata procedurii, este esenţal ca gravida să stea nemişcată.

Când se face epidurala

Epidurala se realizează, în general, atunci când exstă o dilataţie cervicală între 3 şi 6 centimetri. Efectul se simte începând cu 15 – 30 de minute, fiind resimţit prin reducerea intensităţii durerii din travaliu Peste 70% dintre femeile care au făcut epidurală la prima naştere spun că ar proceda la fel şi a doua oară.

Ce riscuri presupune epidurala?

Un efect nedorit este scăderea tensiunii arteriale. Statisticile arată că o femeie din opt trece prin acest fenomen. Efectul se rasfrînge asupra copilului pentru că se produce o scădere a cantităţii de oxigen care ajunge la copil.

Un alt efect secundar al epiduralei este încetinirea travaliul, ceea ce, statistic vorbind  creşte de trei ori necesitatea utilizării forcepsului. Seintampla acest lucru pentru ca anestezia afectează activitatea muşchilor din zona pelivină, care ghidează angajarea capului copilului pentru naştere. În unele cazuri, din acest motiv se impune cezariana.

De asemenea, epidurala poate determina şi o stare febrilă mamei, iar acest lucru produce o creştere a frecvenţei cardiace (tahicardie) atât la mamă, cât şi la copil. În aceste situaţii şi scorul Apgar al copiilor este mai mic şi poate fi nevoie de resuscitarea cu mască sau, ca ceştia să primească oxigen în secţia de neonatologie.

Când mama are febră, îi creşte şi riscul de infecţii iar acest lucru poate implica ore sau zile de izolare, observare şi posibil administrarea de antibiotice, până când orice risc este înlăturat.