Cele mai frecvente complicaţii ale sarcinii şi simptomele lor
Deşi sarcina, în ansamblul, său nu este o boală, ci un proces normal şi firesc pentru care organismul femeii este perfect adaptat, este bine ca semnele care arată cele mai frecvente complicaţii ale sarcinii să fie corect interpretate pentru că uneori este nevoie de o intervenţie rapidă, iar o intervenţie rapidă poate salva şi viaţa mamei şi a fătului. Avortul spontan înseamnă pierderea sarcinii în primele 20 de săptămâni Statistic, circa 20% dintre femei trec prin experienţa unui avort spontan, iar 80% dintre acestea au loc înainte de a 12-a săptămână de sarcină. Medicii consideră săptămâna a 12-a de sarcină un prag dincolo de care riscul avortului spontan se reduce substanţial. Cele mai multe dintre avorturile spontane care au loc în primele 12 săptămâni de sarcină au cauze naturale.
Organismul femeii poate respinge natural produsul de concepţie dacă acesta are grave anomalii cromozomiale. Sângerările, crampele abdominale de tipul celor din perioada menstruală pot indica imineţa unui avort spontan. Aceleaşi simptome pot indica o altă complicaţie frecventă, respectiv sarcina ectopica.
Sarcina ectopică este sarcină în care oul fecundat nu mai ajunge în uter şi se blochează într-una una din trompele uterine. Una din 50 de sarcini este o sarcină ectopica.
Aceasta este una din cele mai serioase complicaţii ale sarcinii şi este considerată o urgenţă medicală. Evoluţia embrionului duce la ruperea trompei uterine şi la producerea unei hemoragii interne care poate să fie fatală femeii, iar intervenţia chirugicală şi întreruperea sarcinii este singura cale posibilă.
Sângerăriile în cursul sarcinii înseamnă lucruri diferite pe parcursul sarcinii şi fac parte dintre cele mai frecvente complicaţii ale sarcinii.
Dacă sunt sângerări puternice, însoţite de dureri abdominale severe şi se întâmplă în primele săptămâni ale sarcinii, sunt un semn clar al sarcinii extrauterine.
Sângerările abundente în primele 20 de săptămâni de sarcină sunt semnul unui avort spontan, iar sângerările însoţite de dureri abdominale şi de spate, în al treilea trimestru de sarcină, indică placenta abruptio sau ruptura de placentă care apare atunci când placenta se separă de peretele uterin.
Una peste alta, orice formă de sângerare în cursul sarcinii este semnul că se întâmplă ceva ce depăşeşte limitele normalului, şi este cert că este necesară intervenţia medicului.
Greţurile şi vărsăturile sunt frecvente în cursul sarcinii, mai ales în primul trimestru şi foarte rar în restul perioadei. De regulă, acest fenomen poate fi ţinut sub control, dar dacă ajung să fie severe, pot induce complicaţii grave. Riscul major este cel de deshidratate şi subnutriţie, lucru care poate afecta evoluţia embrionului şi a fătului.
Naşterea prematură este pe lista de complicaţii ale sarcinii doar dacă naşterea se declanşează natural înainte de cea de a 37-a săptămâna de sarcină.
Copilul care vine pe lume după mai puţin de 37 de săptămâni de gestaţie este considerat prematur. Aproximativ 12% din copii vin pe lume înainte de săptămâna a 37 de sarcină, iar şansele lor de a se dezvolta bine depind, în principal, de gradul de dezvoltare al plămânilor şi de greutatea pe care o au la naştere.
Semnul care indică riscul de preeclampsie este tensiunea arterială crescută şi prezenţa proteinelor în urină după cea de a 20-a săptămâna de sarcină. Cele mai multe femei însărcinate fac forme usoare de preeclampsie şi procesul poate să fie ţinut sub control cu o îngrijire adecvată.
Este esenţial un test de urină după cea de a 20-a săptămâna de sarcină şi verificarea periodică a valorii tensiunii arteriale, mai ales în cazul femeilor care au, la debutul sarcinii, o tensiune arterială peste valorile normale. În cazurile severe, preeclampsia poate pune în pericol viaţă fătului şi a mamei.
Uneori, problema se rezolvă prin declanşarea naşterii sau cezariană de urgenţă. Preeclampisa se manifestă prin umflarea picioarelor, dureri de cap intense, vedere înceţoşată, ameţeli, greţuri şi vărsături.
Citeşte continuarea articolului pe totuldespremame.ro