Ce trebuie să ştii despre lichidul amniotic

11 mai 2017   Sarcină

La aproximativ 12 zile de la concepţie, sacul amniotic, în care se dezvoltă fătul, se umple cu un lichid transparent şi steril, care poartă numele de lichid amniotic. În primele săptămâni de sarcină, el depinde de apa consumată de mamă. La aproximativ 20 de săptămâni, o mare parte din lichidul care se găseşte în sacul amniotic provine din urina fătului. Cantitatea acestuia creşte până în săptămânile 28-32 de sarcină, când va cântări în jur de 1 l. Pe măsură ce creşte, fătul se va putea mişca graţie lichidului amniotic. La sfârşitul celui de-al treilea trimestru, cantitatea lui scade.

Ce rol are

Lichidul amniotic asigură fătului un mediu cu o temperatură constantă şi menţine cordonul ombilical în poziţie normală. În plus, acesta „ajută la dezvoltarea mucolo-scheletală a fătului, prin crearea unui spaţiu care facilitează mişcările fetale, favorizează reflexul de deglutiţie, care este esenţial pentru dezvoltarea tractului gastrointestinal, şi mişcările respiratorii fetale necesare pentru dezvoltarea pulmonară, previne compresia cordonului ombilical, asigură protecţie împotriva traumatismului fetal şi o minimă funcţie nutritivă“, explică medicul ginecolog Mihai Zaporojan. Mai mult, lichidul amniotic împiedică dezvoltarea bacteriilor, iar în timpul naşterii, el se scurge şi lubrifiază canalul vaginal, uşurând trecerea copilului, eliminând în acelaşi timp şi germenii din tractul genital.

Probleme posibile

În unele sarcini, lichidul amniotic poate fi insuficient sau în exces. Oligoamniosul se caracterizează printr-o cantitate insuficientă de lichid amniotic în raport cu stadiul de evoluţie al sarcinii. Printre factorii care contribuie la diminuarea cantităţii de lichid se numără: ruptura prematură de membrane, anumite afecţiuni ale mamei (hipertensiunea arterială cronică, preeclampsia), cât şi unele boli ale fătului (probleme cu rinichii sau restricţia de creştere).

La popul opus se află polihidramiosul, adică o acumulare în exces a lichidul amniotic. Femeile însărcinate care au prea mult lichid se pot confrunta cu: disconfort abdomninal, respiraţie îngreunată, umflarea gleznelor, vulvei şi a abdomenului. Afecţiunea poate să apară din cauza unei malformaţii fetale sau a unor anomalii cromozomiale şi poate determina naştere prematură, infecţii urinare în sarcină, prolaps de cordon ombilical (cordonul ombilical coboară în vagin înaintea copilului), creşterea fătului în exces.

Ce tratament este indicat

În cazul oligoamniosului, dacă eşti deshidratată, medicul îţi va recomanda să bei cât mai multe lichide ori îţi va efectua o procedură, amnioinfuzie, care presupune introducerea de ser fiziologic în cavitatea amniotică. Investigaţia este de scurtă durată şi este recomandată pentru a creşte vizibilitatea fătului când ţi se va face o ecografie.

Cât priveşte polihidramniosul, dacă s-a acumulat o cantitate mică de lichid peste valoarea normală, medicul nu-ţi va prescrie niciun tratament. În formă severă, doctorul poate recomanda drenajul lichidului în exces. Intervenţia nu duce la naştere prematură sau ruptură prematură de membrane.

Sfatul specialistului

Dr. Mihai Zaporojan, Specialist Obstetrică – ginecologie,

Regina Maria, Bucureşti

Evaluarea cantităţii de lichid amniotic se realizează în trimestrul al II-lea/ al III-lea de sarcină prin efectuarea unei ecografiei calculându-se indicile de lichid amniotic (AFI-amniotic fluid index). Astfel poate fi pus sau nu diagnosticul de oligoamnios sau polihidramnios. Scăderea lichidului amniotic poate sugera o patologie maternă, fetală, placentară şi, în ultimul caz, ruptură preamatură de membrane.

Mai multe