Cauzele frecvente ale avortului spontan

Dereglările hormonale

Insuficienţa de progesteron, hormon vital în susţinerea sarcinii, poate produce avort spontan. În acest caz, primul trimestru de sarcină, corpul galben nu produce suficient progesteron pentru a menţine sarcina.

Dacă insuficienţa acestui hormon a fost diagnosticată timpuriu, femeia va putea să ducă sarcina cu bine cu ajutorul supozitoarelor de progesteron, care vor fi administrate în primele 12 săptămâni de gestaţie.

Bolile autoimune

Una dintre anomaliile sistemului imunitar care pune în pericol sarcina este sindromul antifosfolipidic. Acesta duce la apariţia trombozelor (venoase, arteriale) şi la avort.

Există tratamanente care previn pierderea sarcinii chiar dacă gravida suferă de această boală autoimună. Viitoarei mamei i se vor prescrie medicamente pentru fluidizarea sângelui şi pentru prevenirea formării chegurilor de sânge care pot pune în pericol placenta.

Anomaliile cromozomiale

Pierderea sarcinii chiar în primul trimestru poate fi pusă pe seama anomaliilor cromozomiale. Pe baza unor teste genetice, se poate afla dacă avortul s-a produs din această cauză. Odată cu vârsta înaintată a mamei, riscul de anomalii cromozomiale creşte.

Insuficienţa cervicală

Aceasta este o anomalie a colului uterin, care se deschide înainte ca sarcina să ajungă la termen. Dacă gravida suferă de această problemă medicală, ea va resimţi, începând cu săptămâna a 15-a de sarcină, dureri de spate, de burtă, sângerări vaginale şi presiune în zona pelviană.

În cazul insuficienţei cervicale, medicii recomandă cerclajul, o procedură chirurgicală prin care se coase colul uterin, pentru a preveni avortul spontan sau naşterea prematură.

Alţi factori de risc

Infecţiile vaginale şi unele boli precum toxoplasmoza, listeria, sifilisul şi chlamydia pot declanşa avortul spontan. Substanţele dăunătoare, cum sunt tutunul, produsele chimice de curăţat sau chiar unele medicamente (antidepresivele, antiinflamatoarele) pot pune în pericol sarcina.

Simptome ale avortului spontan

Pierderea sarcinii este anunţată prin dureri abdominale şi prin sângerări însoţite de crampe abdominale. În general, în primele 3 luni de sarcină, sângerările uşoare pot fi normale, însă dacă sunt însoţite de dureri, trebuie anunţat medicul.

Durerile de spate şi presiunea pelviană, scurgerile vaginale maronii, însoţite de cheaguri de sânge, sunt alte simptome care nu trebuie trecute cu vederea de gravide.

De ce analize poate fi nevoie

Pentru a evita un nou avort spontan, este necesar ca gravida să facă unele analize precum:

- testele de sânge - determină eventuale probleme hormonale sau ale sistemului imunitar;

- analizele genetice – identifică dacă unul dintre parteneri suferă de anomalii genetice care duc la pierderea sarcinii;

- examenul de secreţie vaginală – indică prezenţa unor infecţii genitale;

- ecografia abdominală sau transvaginală – determină eventuale probleme ale uterului;

- biopsia de endomentru – ajută la identificarea modificărilor celulelor de la nivelul mucoasei uterului.

Cauzele avortului spontan sunt multiple, însă în proporţie de peste 50% sunt necunoscute. Printre cele mai frecvente se numără: anomaliile genetice, factorii de mediu, fumatul, consumul de alcool/droguri, disfuncţiile hormonale, infecţiile genitale, anomaliile tractului genital matern, bolile imune, obezitatea.

Riscul de avort spontan creşte odată cu vârsta. De asemenea, riscul este crescut la femeile cu istoric de avort spontan. Simptomele unui avort spontan sunt uşor de identificat chiar şi de gravidă: dureri pelviene cu caracter menstrual însoţite de sângerare vaginală în cantitate variabilă, eliminarea de ţesut/resturi ovulare pe cale vaginală, putându-se goli cavitatea uterină, astfel încât femeia nu va mai fi supusă unei mici intervenţii chirurgicale – chiuretajul uterin în scop evacuator sau hemostatic.