Tu ştii ce frici îi transmiţi copilului tău?

Toţi experimentăm pe parcursul vieţii anumite frici, însă cei mai predispuşi la ele sunt cei mici. Chiar dacă ţie ţi se par puerile, pentru el sunt covârşitoare şi trebuie să le acorzi atenţia cuvenită pentru a-l ajuta să treacă peste ele.

Fricile sunt obişnuite la copii şi este bine să ştie că în viaţă poate să se confrunte cu senzaţia de teamă mai ales când este în prajma aragazului sau în momentul în care se pregăteşte să tranverseze strada. Dar această senzaţie de teamă nu trebuie să îl transforme într-un fricos, sau într-un introvertit, pentru că este o senzaţie normală, firească oamenilor.

Părinţi ultra-protectori- adolescenţi cu probleme

Copiii sunt reflexia noastră

Cu bune cu rele îţi vezi întreaga viaţă prin acţiunile şi ochii copilului tău, este normal să te preocupe starea lui de bine, să veghezi pentru sănătatea şi bunăstarea sa, însă totul cu o limită.

Sigur ţi-ai zis la un moment dat că tu nu vei repeta greşelile părinţilor tăi, nu te transforma într-un părinte cicălitor şi lasă-l să încerce de unul singur să facă ce simte. Tu asigură-te în schimb că în momentul în care dă de greu, tu vei fi prima persoană la care va veni să ceară ajutorul.

Învaţă-l să ceară şi să ofere ajutorul lui tuturor.

Nu toate fricile sunt negative

Atitudinea, gândirea şi comportamentul tău îl vor ajuta pe el să se formeze ca om. Din toate temerile tale care sigur nu sunt puţine învaţă-l partea pozitivă şi anume dacă tu te temi de apă du-l la înot de mic ca să nu se confrunte cu aceiaşi teamă ca şi tine în viitor.

Îl vei educa în felul acesta să se autodepăşească constant, şă îşi cunoască limitele şi să nu îi fie frică de nou.

Eşecul e firesc

De mic este bine să îi aduci la cunoştinţă că în viaţa nu se poate să obţii absolut tot ce vrei, când vrei, cum vrei dar şi faptul că uneori este nevoie de un mic eşec pentru o mare victorie.

Trebuie să ştie să aprecieze munca de echipă şi să nu îşi creeze standarde foarte înalte, că lucrurile trebuie făcute pas cu pas şi cu calm.

Copilul tău trebuie să ştie că este susţinut şi îi sunt validate eforturile de fiecare dată, comunicarea fiind imperios necesară.

Află mici ponturi pentru a nu-l îndepărta de tine în perioada adolescenţei AICI

Abandonul nu există

Sigur că te-ai gândit şi nu doar o dată ce va fi de copilul tău dacă va rămâne singur. Ei bine, această teamă a ta pentru el trebuie să fie un răspuns conform căruia oamenii sunt trecători prin viaţa noastră, trebuie să îi apreciem la momentul potrivit să ne bucurăm cu ei.

Copilul nu ştie când părintele glumeşte, repetând de prea multe ori sintagme „dacă nu mănânci tot te las în parc şi nu te mai iau înapoi”, „dacă nu faci ai...” şi în felul acesta subconştientul va dezvolta sentimentul de dependenţă.

Evită pe cât posibil formele de şantaj verbal cu el. Ajută-l să vadă partea bună şi rea din orice lucru şi să le pună în balanţă. Oarecum lasă-l să facă el alegerea chiar dacă tu îl ajuţi cu lămuriri.

Problemele băieţilor ajunşi la pubertate

Nu judeca şi nu critica

Fiecare om este unic în felul său şi trebuie acceptat ca atare. Acest aspect trebuie să îl cunoască şi copilul tău. Cu cât nu îi vei explică că noi oamenii suntem diferiţi şi acesta este un aspect bun, cu atât mai mult va căuta şi critica înz iua de mâine oamenii din jur.

Este bine să fii diferit, să ai alte gusturi vestimentare sau muzicale, culinare. Deşi poate nu sunt pe placul tău, acesta nu este un criteriu decisiv decât în cazul în care avem de a face cu adevărate vicii. Explică-i ce este bun şi ce este mai puţin benefic dacă ar adopta o anumită ţinută, sau atitudine şi lasă-l pe el să înţeleagă diferenţa.