Reţeta unui Paşte colorat

17 aprilie 2012   Discuții între mămici

Paştele este una dintre sărbătorile mele preferate, iar de când sunt mămică, îl aştept cu mult mai mult entuziasm.

Dacă până nu demult, renunţasem la obiceiurile ce mă bucurau când eram copilă, iată-mă acum nerăbdătoare să le practic din nou, alături de fiul meu, Nichita.

Nelipsite au fost: vopsitul ouălor – simbol al reînvierii Mântuitorului; mersul la biserică pentru a lua Lumină şi a sfinţi Pasca; spălatul de dimineaţă a obrajilor cu ouă roşii şi cu bănuţi - pentru sănătate, vivacitate şi belşug; purtatul unei piese vestimentare noi, etc.

Acum trag cu un ochi tare curios în bucătăria mamei mele, ciulesc urechile când aud vreo legendă legată de tradiţiile noastre, nu mai strâmb din nas când vine vorba de curăţenia de dinainte de Sărbătoare, ba chiar îmi vin idei de decorare a casei şi mă bucur ca un copil de tradiţii şi de cadouri.

Şi cum Paştele se sărbătoreşte în familie, l-am luat pe pitic şi am mers la bunici, iar de la bunici la străbunici. Pentru Nichita a fost o distracţie continuă, şi-a întâlnit verişori de vârsta lui şi mătuşele mai măricele, s-a împrietenit repede cu toţi, le-a dat câte o poreclă, astfel încât Valentin a devenit ”Vili”, Otilia – ”Tili”, etc.

Gălăgia era mereu pe fundal, iar năzbâtiile au curs şi ele lanţ. Obiceiul preferat al piticilor se pare ca a fost ciocnitul ouălor. Da-da, au descoperit la străbunici o găleată plină cu ouă roşii şi nu s-au lăsat până nu le-au ciocnit pe toate, unul câte unul, ”Cioc-cioc”, ”Hristos a înviat!”, ”Adevărat a înviat!”, până n-a mai rămas niciun ou întreg.

Şi le ciocneau, le ciocneau, dar de mâncat ni le aduceau nouă, părinţilor, să le mâncăm. Asta da, provocare! Să ţii ritmul cu ei nu-i deloc treabă uşoară, noroc că Nichita găsise un ou de gâscă care ieşea învingător în faţa celorlalte ouă.

Vreau ca Nichita să simtă şi să înţeleagă valoarea sărbătorilor religioase. I-am tot povestit din ce ştiu eu despre obiceiurile pascale şi despre semnificaţia lor, de multe ori însă rămâneam cu propoziţia neterminată, semn că trebuie să mă documentez mai mult pentru ca următorul Paşte să nu mă prindă cu lecţia nepregătită.

Dacă ai întrebări pentru Tina, le aşteptăm pe adresa de mail: remediisanatate@adevarulholding.ro.

Citeşte alte năzbâtii ale lui Nichita aici.

Mai multe