Răsfăţ de bun gust

26 martie 2012   Discuții între mămici

Ei bine, înainte de a deveni mamă, eram tentată să cred şi eu în pronosticuri de acest gen. Îmi creionasem chiar un profil de mămică, imaginându-mă mai severă şi mai autoritară în faţa piticului meu.

Mă vedeam o mamă arţăgoasă, cu o serie de principii şi de reguli de conduită foarte bine puse la punct.

Afirmam sus şi tare că puiul meu nu va desena pereţii din casă, nu va face show prin magazine şi nici măcar nu se va murdări atunci când va începe să mănânce singur.

Nuuu, nici nu se punea problema să-l las în faţa televizorului, nici măcar ciocolată nu i-aş fi dat până la vârsta de 2 ani, iar telefonul meu mobil nu i-ar fi servit drept jucărie.

Uimitor sau nu, dar nu mă recunosc în această descriere şi nici nu-mi mai doresc acest lucru. Îmi este practic imposibil să nu-l răsfăţ pe Nichita, să nu-l pup necontenit şi să nu-i spun cât de mult îl iubesc chiar şi atunci când face vreo trăsnaie.

Mă las uşor manipulată de anumite gesturi de-ale lui, e suficient un zâmbet sau o îmbrăţişare şi am şi uitat că mi-a smuls câteva fire de păr din cap, că mi-a distrus fardurile mele peţioase, că m-a trezit cu noaptea în cap sau că mi-a stricat o cană din setul meu preferat, primit cadou de la mama.

Îmi place să-l ţin în braţe, chiar dacă simt că mi se îndoaie coloana. Îmi place să mă prostesc alături de el şi să emit toate animăluţele din cartea cu poveşti, chiar dacă asta înseamnă să le dau vecinilor de bănuit. Îmi place să-l alint cu diverse dulcegării, chiar dacă asta presupune şi nişte crize de alint nu tocmai plăcute în locuri publice.

DA, îmi răsfăţ copilul şi nu pot fi condamnată pentru asta. E un lucru firesc, o modalitate prin care îi transmit dragoste şi încredere în el. Asta nu înseamnă însă că am uitat de cuvântul ”moderaţie”, extrem de important pentru un răsfăţ de bun gust.

Mai citeşte din mărturisirile de mamă ale Valentinei aici.

Trimite-i Valentinei întrebările tale pe remediisanatate@click.ro

Mai multe