Cum să suplinesc pierderea tatălui?

Separarea sau decesul unuia dintre părinţi afectează atât copiii cât şi pe cel nevoit să se confrunte cu o astfel de situaţie.

Divorţ sau deces

Dacă în cazul divorţului traumatismul copilului poate fi oarecum aplanat de faptul că îşi va putea vedea în continuare ambii părinţi, lucrurile se schimbă dramatic atunci când unul din părinţi decedează. Traumele pot fi pe viaţă, este recomandat suport psihologic profesional, atât pentru copii, cât şi pentru partenerul rămas în viaţă. Trecerea în nefiinţă a unui părinte poate dezvolta grave tulburari psihice, cum ar fi depresiile, mai ales dacă moartea a fost una timpurie şi violentă ca un accident sau o sinucidere. În cazul în care mamele sunt cele rămase în viaţă, ele au tendinţa de a deveni mult prea protective sau prea permisive. Situaţia este total diferită în cazul în care tatăl este cel care continuă să rămână alături de copil. El are tendinţa de a se închide în sine, copleşit fiind de situaţie, deoarece deşi modelul de familie, ce pare a monopoliza societatea românească, nu i-a pregătit pentru un astfel de moment.

Emoţii prea puternice

Nu ignora emoţiile copilului chiar dacă eşti prins în propriile tale emoţii şi în pregătirile pentru înmormântare.

Încearcă să fereşti copilul de ritualul înmormântării în sine. Acest act poate fi şi pentru tine destul de dramatic, efectele psihologice fiind devastatoare asupa copilului.

Efectele psihologice ale copilului în cazul decesului unui părinte

Acestea pot fi de la depresie până la tulburari mult mai grave ca diferite boli. Copiii mici vor putea manifesta simptome precum: insomnia, pierderea apetitului, boli fizice, culpabilizare, anxietate, comportament introvertit.

Evită să-ţi pedepseşti copilul

Dacă observi efectele psihologice de mai sus, nu este o soluţie potrivită să îl pedepseşti, deoarece prin intermediul acestor manifestări ei îşi pot exprima tristeţea. Acordă-i toată atenţia ta şi comunică cu el constant.

În timp simptomele se vor ameliora.

Peste 25% dintre ro mâni îşi cresc singuri copiii

Venitul unui singur părinte este mic, însă este indicat să apelezi totuşi la un psiholog, chiar şi cel de la şcoala unde învaţă copilul tău.

Activităţile de zi cu zi te copleşesc, când ajungi acasă nu vrei decât să faci o baie şi să te bagi în pat. Aminteşte-ţi că dacă pentru tine care eşti adult este greu, pentru copilul tău această situaţie poate avea consecinţe pe viaţă. Comunică cu el pe cât posibil.

Nu încerca să suplineşti părintele lipsă

La început va fi negarea, copilul va refuza să creadă că aşa ceva i se întâmplă chiar lui, va avea crize de plâns, atacuri de panică.

După această etapă va urma furia, stagiu cel mai dureros tine deoarece vina va cădea asupra ta. Nu pune la suflet, copilul tău nu ştie că astfel de situaţii sunt inevitabile.

Fiecare părinte are rolul său în viaţa şi formarea copilului. Dar să încerci să ocupi locul lăsat gol de trecerea în nefiinţă a partenerului tău poate dezvolta dezechilibre grave în comportamentul copilului orfan.

Nu îţi descărca stresul de după pe copil, el nu are nici o vina, iar tu nu ai fost pregătit pentru o astfel de situaţie, deci trebuie să înveţi să treci alături de el prin asta.

Compensaţii materiale

Dacă tragi speranţa că oferindu-i bani vei acoperi golul din sufletul lui te înşeli. Iubirea şi prezenţa nu se cumpără. El ar nevoie de atenţia ta pentru a trece peste această traumă.

A cui este vina?

A nimănui. Este doar o etapă din ciclul vieţii. Nimeni nu este pregătit pentru un astfel de eveniment. Nu te responsabiliza mai mult decât este cazul.