Cum îl scapi pe copil de ticuri

Apar din cauza stresului

Cele mai frecvente ticuri sunt tusea, dregerea vocii, scraşnitul din dinţi, roaderea unghiilor, clipitul des, strâmbatul, răsucirea sau roaderea unei şuviţe de păr, bâlbâiala şi ridicarea din umeri. Cauza principală care duce la apariţia lor este stresul, pentru să şi cei mici se stresează.

Copiii nu sunt în stare să-şi exprime neliniştile, iar ticurile sunt modalitatea prin care îşi depăşesc teama şi se eliberează de tensiune. Ticurile sunt însă şi un mijloc de a atrage atenţia celor din jur că au nevoie de ajutor.

Încearcă să descoperi cauza

Pentru a-i corecta gesturile nervoase, trebuie mai întâi să afli cauza care le determină. Printre situaţiile care declanşează ticurile sunt schimbarea locuinţei sau a şcolii, venirea pe lume a unui frăţior sau atmosfera tensionată din casă.

Elimină factorii de stres

Nu ticurile trebuie eliminate, ci factorul de stres care le determină. Până atunci, este foarte puţin probabil că acestea vor dispărea. Cel mai rău lucru pe care-l poţi face este să-l ignori pe copil, crezând că ticurile vor dispărea de la sine. Abordează problema cu calm, fără să atragi prea mult atenţia asupra ticurilor.

Copilul nu este conştient că face acele gesturi şi nu trebuie pedepsit sau certat. Dacă te înfurii nu faci decât să-i sporeşti neliniştea. Încurajează-l să exprime ceea ce simte, să vorbească despre ceea ce-l deranjează sau îl supără. Odata eliminat factorul de stres, gesturile automate se vor atenua, pentru ca apoi să dispară.

Ce să nu faci

Nu-l învinovăţi, nu-l certa şi nu-l pedepsi, căci ticurile sunt involuntare. Critica sau ironia îi sporesc teama, cel mic se va simţi vinovat pentru că nu se poate controla, iar frecvenţa ticurilor va creşte.

Sfat

În cazul în care observi că ticurile încep să-i influenţeze negativ viaţa socială sau şcolară este bine să te adresezi unui psiholog.