VIDEO: Tot ce trebuie să ştii despre otită
Ce este? Otita este o infecţie a urechii cauzată de virusuri sau bacterii şi apare, de cele mai multe ori, ca o complicaţie a unei răceli sau a polipilor. Otita este mai frecventă la copiii mici, din cauza particularităţilor anatomice: trompa lui Eustachio (un canal foarte subţire, care face legătura între nazofaringe şi ureche) este mai scurtă.
Prin urmare, microbii ajung cu uşurinţă de la nas la ureche. Otita se poate localiza în urechea internă, în cea medie sau în canalul auditiv extern. Cea mai frecventă este otita medie, 3 din 4 copii suferind cel puţin un episod de otită până la 3 ani.
„Cauza determinantă a otitei medii catarale este obstrucţia tubară foarte frecventă la vârsta copilăriei. În principal, aceasta este favorizată de prezenţa de vegetaţii adenoide, rinofaringinte şi rinosinuzite repetate la copii alergici, cu deviaţii de sept, creste osoase, hipertrofii ale conetelor nazale, polipi endonazali”, explică dr. Maria Beuran, medic primar ORL.
Copiii răciţi, cu nasul înfundat, mai ales cei aflaţi în colectivitate au un risc mai mare de a face otită. De asemenea, sunt mai vulnerabili copiii născuţi prematur, cei care au diverse malformaţii la nivelul gurii sau nasului, cei care au alergii sau trăiesc într-un mediu în care se fumează, precum şi micuţii care nu sunt alăptaţi (laptele matern conţine anticorpi care luptă contra infecţiilor).
La sugari, printre semnele care pot anunţa otita, se numără febra, starea de iritabilitate, agitaţia, plânsul de neoprit, trasul de ureche. refuzul hranei, vărsăturile şi diareea. Copiii mai mari, care pot comunica, îşi duc mâna la ureche, în semn că îi doare.
Ameţelile şi starea generală alterată sunt alte simptome ale otitei, iar apariţia secreţiilor purulente poate fi pusă pe seama complicaţiilor acestei infecţii. Dacă, după un episod de răceală, revine febra, iar copilul se plânge de durere la ureche, nu trebuie amânat consultul medical.
Diagnosticul de otită se pune de medicul ORL, în urma examinăriii cu otoscopul, un aparat de mici dimensiuni, cu ajutorul căruia se analizează canalul auditiv extern şi timpanul.
Principala metodă de tratament este administrarea antibioticelor, cel mult 10 zile. În general, se prescrie amoxicilină (sau augumentin), însă medicul decide care este cel mai potrivit antibiotic, în funcţie de particularităţile medicale ale copilului. Chiar dacă micuţul se simte mai bine după primele zile, tratamentul nu trebuie oprit, respectându-se indicaţiile medicului.
Pentru calmarea durerilor, copilului i se pot da medicamente antialgice sau antiinflamatoare (ibuprofen). În cazul în care polipii sunt cei care favorizează infecţia urechii, medicii pot recomanda scoaterea lor.
Otitele nu trebuie neglijate, pentru că, în lipsa tratamentului, poate surveni slăbirea auzului sau chiar pierderea acestuia, cu implicaţii negative inclusiv asupra rezultatelor şcolare ale copilului. În cazuri grave, cronicizarea infecţiei urechii poate duce la meningită.
- Nu folosiţi beţişoare de vată pentru igiena urechii, întrucât există riscul perforării timpanului.
- Trataţi corect infecţiile respiratorii ale copilului.
- Nu fumaţi în preajma celor mici.
- Nu expuneţi copilul la zgomote puternice.
- Învăţaţi-l pe copil să îşi sufle corect nasul, câte o nară pe rând.
- Nu-i daţi biberonul când este în poziţie orizontală, pentru că astfel se creează o presiune mai mare la nivelul urechii.
- Otita medie poate fi prevenită prin vaccinarea pneumococică, neinclusă în programul naţional (deci nu este gratuită).
RĂSPUNS SPECIALIST
„Copilul meu face otite cu repetitie. Ce pot face pentru a le preveni?” Cristina R., Bucureşti
Dr. Maria Beuran, medic primar ORL, Centrul Mediclass, Bucureşti
Copilul dvs. trebuie să aibă în permanenţă nasul desfundat. Respiraţia nazală trebuie să fie corectă, pentru aerisirea urechii medii, iar fosele nazale lipsite de secreţii. Dacă obstrucţia nazală este cauzată de boli neinfecţioase ale rinofaringelui (vegetaţii adenoide - polipi, deviaţii de sept etc), acestea trebuie rezolvate chirugical.
De asemenea, este necesară investigarea umplerii corecte cu aer (pneumatizare) a celulelor mastoidiene comparative, la ambele urechi. Bineînţeles, igiena locală se va face săptămânal, delicat, cu evitarea pătrunderii apei în ureche.