Cum recunoşti miopia la copii

În cele mai multe cazuri, miopia este descoperită în jurul vârstei şcolare, 6-7 ani. Atunci poate fi recunoscută cu uşurinţă de părinţi, cu atât mai mult când afectează ambii ochi sau în formele severe, când cel mic nu vede bine la tablă în timpul cursurilor sau stă aplecat asupra caietului când scrie. Boala poate evolua lent până la vârsta de 25 de ani, urmând să staţioneze, sau progresează pe durata întregii vieţi, ajungându-se la valori mari, însoţite de leziuni intraoculare.

Uneori, este lipsită de simptome

Cea mai potrivită perioadă pentru diagnosticarea şi tratarea cu succes a bolii este între 6 luni şi 2 ani. Din păcate, însă, tocmai la copiii mici şi la sugari semnele de alarmă se întâmplă să lipsească. „Mulţi copii ajung târziu la oftalmolog, când dezvoltarea vederii este deja compromisă.

De aceea, este indicat un control medical imediat după naştere în cazul copilului prematur sau cu orice tip de afectare oculară“, atrage atenţia medicul Călin Ciubotaru. De asemenea, părinţii trebuie să-l ducă pe cel mic la un control oftalmologic în jurul vârstei de 1 an dacă mama a avut infecţii în perioada sarcinii, dacă travaliul a fost prelungit şi bebeluşul n-a avut oxigen suficient la naştere sau dacă rude apropiate au boli oculare: strabism, glaucom, cataractă congenitală, dioptrii mari, astigmatism.

Nu priveşte cu ambii ochi

Primele semne care ar trebui să îngrijoreze apar la vârsta de 6 luni. Atunci se poate întâmpla ca sugarul să nu urmărească obiectele în mişcare cu ambii ochi sau să aibă privirea încrucişată (strabism). Atunci, este necesară vizita la oftalmolog, la fel cum este bine ca un prim consult să aibă loc până la vârsta de 2 ani, chiar dacă nu sunt factori de risc şi nici simptome ale vreunei boli de ochi.

În acest mod, sunt depistate eventuale deviaţii oculare mici şi vicii de refracţie. Dacă sunt neglijate, se poate ajunge la o scădere ireversibilă a acuităţii vizuale. Părinţii ar fi bine să se alarmeze şi dacă observă la cel mic că se aşază prea aproape de televizor, că ţine cărţile şi jucăriile prea aproape de ochi, priveşte cu ochii întredeschişi către un obiect îndepărtat sau evită să deseneze, să coloreze.

Atenţie!

Copilul trebuie văzut de un medic oftlmolog ori de câte ori părinţii au bănuiala unei afectări a ochilor: lovitură, iritaţie, ochi roşu, pierderea sau modificarea vederii, dureri oculare, secreţii purulente, căderea sau lăsarea pleoapelor.

Are dureri de cap fără motiv

O altă perioadă în care pot fi observate simptome ale unor eventuale probleme oculare, cum este miopia, este începutul unui nou ciclu de învăţământ, îndeosebi la vârsta de 6-7 ani. „Recomand un consult oftalmologic copiilor preşcolari sau şcolari care prezintă tulburări comportamentale ca nervozitatea, agresivitatea, hipermotilitatea (accelerarea mişcării) sau dureri de cap nejustificate, o scădere a performanţelor şcolare, dificultăţi de învăţare“, afirmă medicul Ciubotaru.

Ştiai că…

…privitul la televizor la o distanţă prea mică şi cititul intens fac miopia să evolueze mai repede?

Tratament

În primul an de şcoală şi la fiecare patru ani, se pot descoperi unele vicii de refracţie care se pot corecta prin ochelari de vedere, lentile de contact, intervenţie chirurgicală clasică sau cu laser.

CASETĂ SPECIALIST

Dr. Andreea Ciubotaru

medic primar oftalmolog

Clinica Oftalmologică Infosan, Bucureşti

Presedintele Societăţii Române de Strabologie şi Oftalmopediatrie

Miopia mică este diagnosticată, de obicei, la vârsta şcolară şi are tendinţa de creştere către vârsta pubertăţii, odată cu mărirea globului ocular. O miopie peste -0.5D la copiii şcolari trebuie corectată după proba subiectivă (lentila cu minusul cel mai mic cu care copilul vede clar). La copiii preşcolari, o miopie de până la -1.5 D poate fi lăsată necorectată, deoarece copiii mici sunt interesaţi de ceea ce se întâmplă în imediata lor apropiere. Dacă însă miopia depăşeşte -1.5D, atunci trebuie corectată, pentru că lipsa corecţiei poate determina apariţia strabismului divergent.