Câtă apă trebuie să bea un bebeluş?
Apa este vitală pentru dezvoltarea copiilor, pentru un metabolism normal şi pentru a susţine sistemul imunitar. Apa este principală componentă a organismului uman. Cu toate acestea, copilul de până la şase luni şi chiar mai mult nu are nevoie de apă în dieta sa zilnică, în condiţiile unei alimentaţii corecte. Afirmaţia poate părea ciudată, în condiţiile în care aportul de lichide de care are nevoie un copil în primele luni de viaţă (până la şase luni şi chiar mai mult) este mai mare decât la copiii mai mari (de peste un an) şi asta deoarece suprafaţa corporală este mult mai mare în raport cu greutatea, iar pierderile de apă, prin transpiraţie şi urină, sunt importante. În plus, rinichii copilului până la un an (şi mai ales în primele şase luni de viaţă) sunt imaturi, motiv pentru care bebeluşii urinează des pentru a reuşi să elimine toxinele din organism şi, prin urmare, pierderile de apă sunt mai mari. Cu toate acestea, bebeluşul alimentat corect, atât până la şase luni, cât şi după, nu are nevoie de apă sau are nevoie de apă sumplimentară, dar în cantitate foarte mică. Introducerea apei în dieta copilului se face numai după şase luni, şi atunci la recomandarea medicului care urmăreşte copilul şi în cantitatea stabilită de acesta. Puţini ştiu că apa poate provoca un dezechilibru în metabolismul copilului mai mic de şase luni, fie că este apă din reţeaua de apă potabilă (fiartă şi răcită în prealabil), fie că este apă minerală.
Prima este lipsită de minerale şi poate provoca o diluţie exagerată şi periculoasă a mineralelor necesare dezvoltării copilului, în timp ce a doua poate produce un exces de minerale. Oricare dintre aceste variante este dănuătoare şi pune la grea încercare rinichii copilului.
Laptele de mamă asigură tot necesarul de lichide de care are nevoie bebeluşul, în compoziţia acestuia apa reprezentând 87-89%. În situaţiile în care bebeluşul mai mic de şase luni are nevoie de un aport hidric crescut (caniculă, diaree, febră, vărsături) copilul va fi pus la sân mai des, iar mama va avea grijă să bea suficiente lichide pentru a putea susţine nevoile copilului.
Hidratarea suplimentară a copilului mai mic de şase luni se face numai cu recomandarea medicului şi atunci sunt folosite soluţii speciale care conţin săruri de rehidratare deoarece, pe lângă apă, se pierd cantităţi mari de minerale (mai ales prin vărsături şi diaree), iar aportul de apă ”simplă” duce la o diluţie în plus a acestora şi la afectarea gravă a multor organe, în special a rinichilor şi creierului, şi poate duce până la convulsii.
Bebeluşul mai mic de şase luni alimentat artificial nu are nici el nevoie de suplimente de apă (şi nici ceaiuri, altele decât cele cu recomandarea medicului), atâta vreme cât laptele praf este preparat corect, iar copilul hrănit corespunzător. Marele risc pentru bebeluşii alimentaţi artificial este acela al unor concentraţii prea mari de lapte decât cele recomandate, ceea ce produce un dezechilibru între aportul de nutrienţi şi cel de apă cu efecte nefaste (afectarea renală, obezitate).
Spre deosebire de copilul alimentat natural, unde aportul de lichide se reglează automat, laptele matern fiind un aliment inteligent, care se adaptează nevoilor de moment ale copilului, sugarul alimentat artificial poate primi atunci când este cazul (caniculă, boli diareice, vărsături, febră) suplimente de apă (ideal apă şi nu ceai), dar în cantităţi mici, administrată la intervale regulate de timp, de exemplu câte 1-2 linguriţe de apă la 15-30 minute, de două-patru ori, în două-trei reprize pe zi. Oricum, cantităţile suplimentare de apă la copilul mai mic de şase luni trebuie stabilite numai cu medicul pediatru, în funcţie de necesităţi.