Bunele maniere se învaţă în copilărie. Sfaturi pentru părinţi

Bunele maniere sunt la fel ca eleganţa: nu se demodează niciodată. Iar copiii le pot învăţa devreme. Încă de la vârsta grădiniţei, sunt capabili să îşi însuşească câteva reguli de bază în materie de politeţe şi curtoazie.

De câte ori nu vedem adolescenţi cu mâinile în buzunare, rumegând gumă de mestecat şi îmbrâncind câte o persoană vârstnică, pentru a intra mai repede într-un magazin sau pentru a urca primii în autobuz? Iar dacă le atragi atenţia, răspund cu un vocabular care îţi ridică tensiunea chiar şi atunci când eşti doar un observator neimplicat. Dar manierele proaste nu sunt numai apanajul copiilor ajunşi la vârsta liceului. Deseori, avem ocazia să vedem un băieţel cu chip angelic împingându-l pe altul şi spunându-i vorbe care ne fac pe noi, adulţii, să roşim.

Din păcate, pentru mulţi copii politeţea este o deprindere la fel de străină ca vorbitul limbii japoneze. Un lucru uimitor, având în vedere că majoritatea adulţilor – printre care, probabil, şi părinţii lor - declară că e important să ne respectăm unii pe alţii şi tânjesc după manierele „din vremea lor“.  

Strategii utile pentru părinţi

Îndemnurile repetate, din categoria „Ţi-am spus de-atâtea ori să saluţi când ne întâlnim cu cineva!“ sau „Iar nu ai zis mulţumesc! “, nu par să aibă efectul scontat. Motivul este cât se poate de simplu: copiii au tendinţa să nu facă ce zic mama şi tata, ci ce fac mama şi tata. Iar educarea comportamentului lor funcţionează cel mai eficient atunci când nu suntem politicoşi doar între noi, ci şi faţă de ei. Aceasta este opinia generală a pedagogilor şi a experţilor în educaţie, din ale căror observaţii am desprins următoarele strategii:

• Dacă îl loveşti accidental pe copil, îi faci vreun rău din neatenţie sau îl nedreptăţeşti, e important să îi ceri scuze. Spune-i că prin asta îi arăţi celuilalt că îţi pare rău şi îl ajuţi să se simtă mai bine.
• Pentru fiecare critică sau atenţionare, e necesar să îl lauzi cel puţin o dată, pentru un lucru bun pe care l-a făcut.
• Dacă cel mic se joacă, nu îl întrerupe brusc, ci anunţă-l cu 5 minute mai devreme că va fi nevoie să vină la masă sau să se îmbrace, pentru a pleca undeva.
• Salută-l politicos şi zâmbeşte-i, de fiecare dată când ajungi acasă sau când te desparţi de el. Nu strică nici să îi dai mâna. Explică-i că aşa se procedează întotdeauna, când întâlneşti un om cunoscut sau când pleci.
• Foloseşte cât mai des cuvintele magice „te rog“ şi “mulţumesc“. Copiii învaţă repede că atunci când spun „te rog“ vor avea şanse mai mari să obţină ceea ce îşi doresc.
• Nu îl întrerupe când îţi spune ceva. Cei mici învaţă astfel că este firesc să îi asculţi pe ceilalţi până la capăt şi să nu vorbeşti în acelaşi timp cu ei. Pentru un copil care nu are răbdare, aceasta va fi o provocare destul de dificilă. Explică-i că şi el îşi doreşte ca ceilalţi să îl asculte când povesteşte ceva.
• Evită să îţi bârfeşti sau să îl bălăcăreşti pe colegul nesuferit în prezenţa copilului, să te oţărăşti la persoana de la coada din supermarket că se mişcă prea încet sau să îi înjuri pe „dobitocii“ din trafic când cel mic este în maşină.

În lumea nebună din preajma noastră, cei ce dau frâu liber capriciilor lor de moment sunt priviţi deseori cu admiraţie. Cine îi trânteşte altuia uşa în nas, în loc să o ţină deschisă ajunge mai repede la destinaţie. Acestea sunt mesajele pe care copiii le recepţionează din lumea adulţilor. De aceea, înainte de a ne gândi cum să ne educăm copilul să fie politicos, este esenţial să înţelegem noi înşine că bunele maniere şi atenţia faţă de celălalt nu reprezintă un efort inutil.

Impoliteţea este contagioasă

Când sunt expuşi direct comportamentului grosolan al celorlalti, fie că sunt ţinta sau martorul unor astfel de manifestări, oamenii împrumută gesturile nepoliticoase şi tind să se poarte la fel, a relevat un studiu efectuat în cadrul Universităţii Florida. Coordonatorii studiului au ajuns la concluzia că fiecare contact pe care îl avem cu o persoană nepoliticioasă sau care o atitudine negativă faţă de noi ne influenţează comportamentul asemenea unui virus contagios, cu efect negativ asupra oamenilor cu care noi interacţionăm mai departe. Acest „virus“ poate fi transmis fără intenţie şi preluat în mod inconştient.