«Cred că-l strică anturajul»

„De când a intrat la liceu, nu-mi mai recunosc băiatul“, ne scrie o cititoare. „Aflu de la alţii că se bate în recreaţii, că mai chiuleşte, că umblă în gaşcă şi-şi ia profesorii peste picior. Acasă, neagă totul, spune că exagerăm. Are note mici şi când îl întreb ce o să facă la Bac, ridică din umeri. Taică-su a avut câteva discuţii cu el, dar degeaba.

Se închide în el şi pleacă, trântind uşa. În schimb, vorbeşte ore întregi la telefon sau pe Facebook cu amicii lui. Nu dă socoteală unde se duce, se întoarce la ore târzii. Nu asta e educaţia pe care i-am dat-o! Am vrea să-l înţelegem, să-l ajutăm, dar el nu ne lasă.“ Povestea îţi sună cunoscută? O mulţime de părinţi se plâng de comportamentul copiilor ajunşi la vârsta pubertăţii şi de anturajul care „îi strică“. Tentaţia fructului interzis

Să nu crezi că, dacă ţi-ai educat copilul ca la carte, el va sta departe de influenţele negative ale celor din jur şi de nenumăratele tentaţii ale vieţii. Din curiozitate, pentru a se da mare într-un grup de prieteni sau pentru a-şi imita idolul de moment (actor, cântăreţ, liderul găştii din care face parte), adolescentul va fi tentat de fructul interzis.

Tutunul, alcoolul, substanţele periculoase, sexul neprotejat, ba chiar şi diverse acţiuni la limita legii sunt tot atâtea provocări pentru un adolescent în căutare de senzaţii tari sau doar dornic să-i sfideze pe părinţi.

„Este bine să începi din timp construcţia unei relaţii bune cu copilul tău. Pentru că, dacă îi ştii anturajul, prietenii şi lumea în care se învârte, atunci şi şansele de a avea un cuvânt de spus într-o situaţie limită cresc. O dată prin intermediul comunicării cu anturajul şi în al doilea rând prin greutatea pe care o au acţiunile tale, din nou prin prisma încrederii şi siguranţei de sine”, spune psihologul Alexandr Cojocaru.

Mai poţi citi:

- Câtă libertate îi acorzi adolescentului?

- Anorexia şi bulimia la adolescente

Chiar dacă-ţi supraveghezi copilul cu atenţie sau îl baţi la cap, nu îl vei putea scăpa total de influenţa găştilor din care face parte sau de cea a persoanelor care sunt nocive pentru dezvoltarea lui.

Cel mai indicat este să-l direcţioneazi, cu diplomaţie, spre grupuri în cadrul cărora puştiul se poate exprima deplin sau desfăşura activităţi care îl pasionează, ori care îi pot furniza modele de urmat. E pasionat de chitară electrică? Înscrie-l la cursuri în domeniu. Îi plac viteza, adrenalina, aventura? Încurajează-l să urmeze un sport.

Nu uita că şi tu, ca părinte, poţi fi o sursă potenţială de stres pentru adolescent, mai ales dacă ai tendinţa să-l tratezi în continuare ca pe-un copil. Or, el vrea să fie perceput ca un adult, sigur pe el (chiar dacă nu e), cu opinii şi scopuri conturate.

Nu-i place să fie cicălit, spionat, să i se dea ordine, să fie ameninţat cu pedepse. Încearcă să-ţi păstrezi calmul chiar şi când ţi se înşiră boacănele pe care le-a făcut. Repetă-i cu orice ocazie că, dacă simte nevoia să fie ascultat să şi să comunice, dacă are probleme, are mereu cale liberă către urechile şi inima ta. Şi spune-i că, atunci când el suferă, toată familia suferă alături de el.

Discuţiile serioase se impun, dar fără isterii. Repetă-i copilului că totul are un preţ în lumea asta, că de-acum e mare şi responsabil pentru gesturile sale, chiar dacă părinţii sunt „şefii” până ce ajunge la majorat. Mai spune-i că succesul în viaţă depinde, de-acum înainte, şi de deciziile pe care le ia singur. Şi că vei fi mereu acolo, gata să-i dai un sfat.

Alexandru Cojocaru

Psiholog

www.alexandrucojocaru.ro

Gestionarea corectă a lucrurilor este mai bună decât interzicerea lor. Trebuie să ştii să comunici, astfel încât adolescentul să ajungă să înţeleagă care sunt riscurile la care se supune şi să aibă capacitatea să-şi ia singur deciziile bune.

De cele mai multe ori, tot zona emoţională te salvează. Poveştile cu tâlc, exemplele din lumea lui sunt cele care au şanse mai mari să-i ajungă la suflet decât o explicaţie ştiinţifică şi raţională pe care poate să o înţeleagă, dar care nu-l mişcă absolut cu nimic.