Cele mai eficiente metode de disciplină

Nu doar în copilărie, ci şi în etapa adolescenţei, disciplina este un instrument de bază în formarea şi definirea unei persoane responsabile. „Pe măsură ce cresc, adolescenţii pun la încercare din ce în ce mai mult normele şi limitele impuse de părinţi, ajungând să genereze o luptă eternă între ei şi părinţi, fără respect, înţelegere şi presărată cu multă durere“, afirmă psihologul Yolanda Creţescu.

Specialista atrage atenţia că părinţii ar trebui să înţeleagă, în primul rând, că disciplina constă în reguli clare şi ferme, gândite şi puse în practică în mod corect şi în avantajul ambelor părţi.

„Adolescentul disciplinat va învăţa astfel să îşi îndeplinească obligaţiile în momentul adecvat, să îşi controleze emoţiile şi atitudinea fără necesitatea de vigilenţă şi control din exterior, să îşi arate respectul faţă de adulţi şi faţă de persoanele aflate în poziţie de autoritate şi să devină responsabil de propriile acţiuni“, explică psihologul.

Stabiliţi reguli de comun acord

Dacă faceţi anumite înţelegeri, acestea descriu foarte clar aşteptările de conduită pe care le aveţi voi, ca părinţi, de la copil. Foarte important este ca ambele părţi să fie de acord cu limitele prevăzute şi să îi permiteţi tânărului să îşi exprime părerea, ceea ce îl va ajuta să fie mai determinat în respectarea regulilor. De asemenea, stabiliţi clar ce se va întâmpla dacă adolescentul va încălca termenii stabiliţi în urma înţelegerii voastre, spune psihologul Yolanda Creţescu. Dacă regula impusă implică, de exemplu, interzicerea ieşirii în oraş până la efectuarea temelor, atunci aşa trebuie să fie în fiecare zi de şcoală. Odată ce adolescentul va înţelege că voi, părinţii, respectaţi limitele, deşi poate sunteţi obosiţi şi nu aveţi întotdeauna dispoziţia necesară, tendinţa lui de a le forţa va dispărea treptat.

Deşi poate fi greu la început, limitele trebuie să fie orientate către comportament, şi nu către exprimarea sentimentelor. Îi puteţi cere adolescentului să nu facă ceva, dar nu îi puteţi cere, de exemplu, să nu simtă furie sau să nu plângă. „Limitele trebuie să se aplice fără umilinţă, astfel încât să nu scadă stima de sine a adolescentului. De aceea, nu îl descalificaţi („Eşti rău!“), ci punctaţi problema („Ceea ce spui sau faci este rău!“). În plus, recomand părinţilor să ofere motive pentru atitudinea adoptată, dar să nu exagereze cu explicaţiile. Predicile nu ajută atât de mult. Tinerii răspund la fapte, nu la cuvinte. Un gest ferm şi calm, însoţit de puţine cuvinte, va fi mai eficient decât o predică“, propune specialista.

Oferiţi opţiuni

Libertatea de a alege îi insuflă adolescentului senzaţia de putere şi control, iar copilul va avea impresia că regulile nu sunt chiar atât de stricte. Nu uita că cea mai bună modalitate de a comunica este negocierea. Aşadar, voi, ca părinţi, trebuie să învăţaţi să negociaţi şi să nu vă sabotaţi reciproc autoritatea în faţa copilului. Dezacordurile dintre părinţi nu fac decât să transmită adolescentului sentimentul de lipsă de unitate în familie, creând astfel confuzie.

Fiţi fermi

În anumite situaţii, când simţiţi că adolescentul opune rezistenţă în faţa regulilor, recomandarea psihologului este să aplicaţi limitele cu fermitate. O limită clară îi transmite adolescentului că nu mai poate continua cu comportamentul afişat şi că trebuie să urmeze regulile imediat. Foarte important este să transmiteţi acest mesaj cu o voce fermă, fără ton ridicat şi păstrând permanent contactul vizual cu copilul.

Sfatul specialistului

Yolanda Creţescu,psiholog,coordonatorul Centrului Vocaţional pentru Dezvoltare Armonioasă Happy Minds, http://www.happyminds.ro/

Este foarte important pentru voi, ca părinţi, să îi oferiţi adolescentului libertatea de a greşi, dar în acelaşi timp să îi acordaţi şi tot sprijinul vostru, să îi ghidaţi şi să îi oferiţi afecţiune pentru a-l putea ajuta să înţeleagă şi să înveţe din propriile greşeli. Altfel spus, adoptaţi o disciplină solidă bazată pe înţelegere, respect, afecţiune şi flexibilitate. Disciplina de tip autoritar nu mai este valabilă în prezent, fiind total ineficientă, atât pe termen scurt, cât şi pe termen lung. Trebuie să ne amintim că frica, în educaţie, creează doar neîncredere, ranchiună şi chiar ură, sentimente şi emoţii negative care se cicatrizează foarte greu. De aceea, disciplina pe care o oferiţi adolescentului va trebui să fie centrată pe învăţare, şi nu pe pedepsire.

Ştiai că...

...lipsa unui punct de vedere ferm şi comun între părinţi şi copii îngreunează procesul de educaţie şi îl duce pe adolescent într-o zonă de confuzie şi disconfort?