Ce faci dacă îl prinzi cu minciuna

3 august 2010   Adolescenți

Adolescenţii apelează la minciună fie pentru a o folosi ca un scut de apărare, fie pentru a atrage atenţia. Ce-i drept, de cele mai multe ori, minciuna îi poate salva de la o muştruluială, însă pe termen lung le poate face rău. Inevitabil, se obişnuiesc să mintă în legătură cu orice

Află de ce te-a minţit

În momentul în care ai descoperit că te-a minţit, întreabă-l pe loc ce l-a determinat să o facă. Atunci când amâni confruntarea, există posibilitatea să uiţi că a minţit.

Chiar dacă pe moment vei fi tentat să ţipi la el, este bine să te abţii, deoarece nu vei mai obţine nimic de la el. Întreabă-l mai întâi care au fost motivele care l-au determinat să mintă. Vei fi surprins să descoperi că poate i-a fost frică să spună adevărul din cauza consecinţelor.

De exemplu, poate nu a luat notă de trecere la teză, iar ţie îţi spune că a luat o notă foarte bună. În astfel de situaţii, o minciună îi poate pune în pericol situaţia şcolară şi, de aceea, trebuie descoperită la timp.

Nu-l obliga să facă ce nu-i place

Niciunei persoane nu-i place să i se spună ce are de făcut, iar unui adolescent cu atât mai puţin. Prin urmare, nu încerca să-ţi impui propriile idei, ci discută cu el pentru a ajunge împreună la un numitor comun.

De exemplu, nu-l obliga să se înscrie la un curs de dans dacă el este o persoană care preferă sporturile în aer liber. Există riscul să arunci banii pe fereastră, deoarece te va minţi că merge la cursuri, iar el va prefera alte activităţi.

Ascultă-i punctul de vedere

Orice adolescent se răzvrăteşte măcar o dată în viaţă împotriva părinţilor săi. Potrivit psihologilor, acest lucru este normal, deoarece unii părinţi îi tratează tot ca pe copiii mici, iar comportamentul lor vine ca o cerere a noilor drepturi de oameni mari.

În general, atunci când un adolescent nu este înţeles de părinţii săi, se foloseşte de minciună ca de un scut de apărare. De aceea, este bine să iei în considerare şi punctul lui de vedere, iar atunci când nu are dreptate să-i aduci argumente în acest sens.

De exemplu, multe adolescente merg machiate la şcoală, însă nu se fardează acasă de frica părinţilor, ci în toaleta şcolii. Inevitabil, aspectul lor mai puţin şcolăresc le va influenţa şi situaţia şcolară.

Comunicarea face diferenţa

Un adolescent vorbeşte deschis cu părinţii săi doar atunci când relaţia dintre ei se bazează pe încredere reciprocă. De exemplu, în general, părinţii le impun copiilor să vină acasă cel târziu la ora 22.00.

Însă atunci când un coleg îşi sărbătoreşte ziua de naştere, fii flexibil şi dă-i voie şi lui să stea până spre miezul nopţii.

Pentru a nu fi îngrijorat, roagă-i pe părinţii sărbătoritului să-l supravegheze îndeaproape. Printr-o astfel de atitudine îi arăţi că ai încredere în el şi nu va mai fi tentat să te mintă ca să obţină ceva.

Mai multe