Ascultă muzică prea tare? Iată ce riscă!

În zilele noastre, sunetele depăşesc cu uşurinţă cotele normale de zgomot, de aproximativ 85 de decibeli. Indiferent că este vorba de uscătorul de păr, de mixerul de bucătărie sau de MP3 playere, toate pot afecta auzul. La oraş, sursele de zgomot puternic sunt mai variate şi pot pune în mare pericol auzul, indiferent de vârstă.

La ţară, undele de sunet nu sunt atât de periculoase, dar dacă expunerea la zgomot este constantă şi pentru o perioadă mai mare, riscul să apară pierderea de auz temporară este mare. Ce se întâmplă cu tinerii care nu vor să renunţe la accesoriul lor preferat, căştile, atunci când merg la şcoală, când sunt în pauze, acasă, când ies în oraş? Specialistul în audiologie Cristian G., de la Clinica Polisano, ne-a explicat la ce riscuri se expun tinerii care ascultă muzică la căşti, multe ore, cu volum tare. Şi zgomotul din cluburi dăunează Zgomotele din mediul înconjurător care pot afecta auzul nu se rezumă doar la cele produse de picamere, maşini de găurit sau alte sisteme automatizate din întreprinderi. Din categoria sunetelor nocive pentru auz fac parte şi cele produse de muzica amplificată prea tare, ascultată la căşti sau în cluburi, precum şi cele produse de motociclete, ATV–uri şi scutere.

Chiar şi anumite tipuri de jucării pentru copii pot produce sunete care pot afecta permanent auzul. Un sunet care nu este periculos pentru auz are o intensitate de aproximativ 85 decibeli. Dacă într-o conversaţie normală intensitatea sunetelor variază între 50 şi 60 decibeli, în cazul unui concert rock, intensitatea sunetului este de 110-120 decibeli, iar în cazul căştilor de la mp3 playere, sunetele pot ajunge şi la 100 decibeli. Cele mai răspândite sisteme audio portabile pot produce sunete de până la 95-115 decibeli.

Gradul în care azul este afectat variază atât în funcţie de volum (intensitatea sunetului măsurată în decibeli - dB), cât şi perioada de timp la care suntem expuşi la zgomot.

-la 95 dB, problemele vor apărea după 4 ore de expunere pe zi;

-la 100 dB, problemele vor apărea după 2 ore de expunere pe zi;

- la 105 dB, problemele vor apărea după o oră de expunere pe zi;

- la 110 dB, după 30 de minute de expunere pe zi;

- la 115 dB, problemele vor apărea după 15 minute;

-la 120 dB şi peste, tulburările de auz se instalează pe moment.

Vrei să-ţi iei o pereche de căşti? Alege o variantă pe placul tău, de tipul celor care acoperă urechile. Deşi sunt mai comode, mai uşor de manipulat şi estetice, căştile care se introduc în urechi cresc riscul de apariţie a infecţiilor de la nivelul urechii externe şi medii.

Pe de altă parte, căştile care acoperă urechile izolează mai bine fonic, oferind o calitate a sunetului mult superioară şi astfel, vei simţi nevoia de a nu mai da volumul la maximum. Căştile intraaurale pot oferi o izolare fonică bună în raport cu mediul exterior, doar în cazul în care sunt personalizate, adică sunt făcute după un mulaj al urechii.

Printre simptomele care pot anunţa probleme ale auzului se numără: senzaţia de ţiuit, de bâzâit, de fluierat, de şuierat, dificultatea de a înţelege pe cineva în mediu zgomotos sau în medii cu acustică defectuoasă şi senzaţia de ureche înfundată.

Singurul mod prin care se poate diagnostica pierderea de auz este un consult ORL de specialitate, care să includă şi evaluările audiometrice efectuate de un audiolog. Aceastea constau în examinarea otoscopică a urechii, urmată de determinarea pragului auditiv, cu ajutorul unui aparat, numit audiometru.

Inginer audiolog Cristian G.

Clinica Polisano, Bucureşti

Pierderea temporară a auzului, des întâlnită

Dacă mergi la medic imediat ce ai observat tulburările de auz, şansele de recuperare sunt mult mai mari. Ce se întâmplă când se constată pierderea de auz temporară sau totală? Pierderea de auz temporară poate fi tratată cu medicaţie de specialitate, în timp ce pierderea de auz permanentă nu poate fi tratată.

Pierderea temporară de auz este destul de des întâlnită, atunci când o persoană este parţial sau complet incapabilă să audă pentru o perioadă scurtă de timp. Această afecţiune se poate trata relativ uşor, dar dacă nu este luată în serios se poate transforma într-o pierdere de auz permanentă.