Aşa îl ajuţi să fie mai sigur pe el!

Încurajează-l şi laudă-i succesele

Ca să îi insufli adolescentului siguranţă în propriile forţe, încurajează-l des şi laudă-l de fiecare dată când duce la bun sfârşit o acţiune sau are o reuşită.

Dacă îl susţii în activităţile lui şi îl laşi să-şi manifeste creativitatea, dacă îl asculţi şi îi apreciezi părerea, copilul va căpăta curaj în forţele proprii. Pe de altă parte, excesul de laude nu este indicat, pentru că tânărul nu le va mai considera credibile. Asta poate genera sentimente de vinovăţie şi de neputinţă din partea lui.

Info

Corectarea continuă şi accentul pus doar pe ceea ce nu face bine îl va descuraja pe copil şi îl va face să creadă că nu este capabil să facă ceva bine sau să rezolve o problemă de unul singur.

Nu-l compara cu alţi tineri de vârsta lui

Compararea cu alţi copii este o metodă nocivă, pentru că nu-l stimulează pe copil să facă lucruri sau să se autodepăşească. Este ca şi cum i-ai transmite mesajul că nu este suficient de bun şi că ai fi vrut să fie alt copil în locul lui. De fapt, chiar cel cu care îl compari. Reproşul că el nu este capabil să se ridice la anumite standarde îl va face să se închidă în sine.

Comunicare, nu interogatoriu

Ca părinte, evită să-l întrebi ca la un interogatoriu despre şcoală. Asta nu înseamnă comunicare. O discuţie eficientă este atunci când există deschidere şi din partea părintelui. Povesteşte-i experienţe personale, spuneţi părerile şi, astfel, copilul va avea curaj să-şi mărturisească gândurile şi frământările, dincolo de activităţile şcolare. Comunicând permanent, vei şti ce se întâmplă cu el şi dacă trece prin perioade dificile, ca să poţi interveni imediat.

Pont

Niciodată să nu foloseşti destăinuirile copilului ca reproş într-o discuţie ulterioară sau când greşeşte, pentru că nu va mai avea încredere în tine.

Sfatul specialistului

Keren Rosner, psiholog-psihoterapeut, Cabinet Individual de Psihologie „Rosner Keren“, 0723.495.380

Spre adolescenţă pot apărea tentaţii spre comportamente vicioase, care pot fi influenţate de anturaj şi exemplul familial. Este un mod de revoltă sau un gest care îl poziţionează în ochii proprii ca şi adult. Indiferent de cauze, este sigur că există un deficit în relaţia cu părinţii. Află ce îl nemulţumeşte pe copil, ce îl revoltă, de ce este supărat pe el sau pe voi. Avalanşa de trăiri, emoţii contradictorii, formarea şi descoperirea de sine sunt greu de înţeles şi ordonat pentru copil. Nevoia de afecţiune şi înţelegere este baza acestor manifestări, este strigătul indirect că are nevoie de tine, părintele lui. Acordă-i timp, fii dispus să-l ierţi şi, mai presus de tot, să-l iubeşti!