Adolescent rebel? Aşa îl poţi disciplina
În urmă cu câţiva ani, era un copil dulce şi ascultător. Acum însă a devenit foarte schimbător şi încăpăţânat.
Cum să-l „controlezi” în aşa fel încât să nu-l faci să se întoarcă împotriva ta? Tocmai aici e problema. Probabil ţi-ai dat şi tu seama că adolescenţilor nu le place să fie controlaţi şi nici să simtă că sunt ţinuţi din scurt.
Asta îi face să reacţioneze exact invers de cum ar trebui. Dacă-i interzici să facă ceva, ei bine, exact acel lucru îl va face. De tine depinde ca relaţia voastră să fie una reuşită, fără "şef" şi "subaltern".
Nu-l ignora...
... când are un comportament dificil, fie că nu vrea să-ţi răspundă, că-ţi întoarce spatele sau că ridică vocea. Dă-i de înţeles că trebuie să te respecte şi că nu tolerezi să ridice tonul sau să-ţi vorbească urât. La rândul tău, nici tu nu trebuie să-i vorbeşti urât şi nici să ridici foarte mult tonul.
Dacă nu reuşeşti să comunici cu el...
... sau dacă ţie nu-ţi spune tot, roagă pe cineva din familie să discute cu el, cineva în care are încredere şi cu care poate discuta în voie: un unchi, o mătuşă, un verişor apropiat de vârsta lui, care a trecut prin aceleaşi „faze”. Uneori, o persoană din afară poate oferi un ajutor nesperat.
Nu te grăbi să-l cerţi...
... ci gândeşte-te cum erai tu ca adolescent şi fii tolerant cu el când experimentează comportamente noi. De exemplu, când vii acasă şi găseşti o petrecere în toată regula, dacă te enervezi şi-i dai afară pe toţi prietenii lui, copilul s-ar putea supăra pe tine fiindcă l-ai pus într-o lumină proastă faţă de aceştia.
Cheamă-l deoparte şi spune-i că nu a procedat corect că nu te-a anunţat şi că ar fi cazul să încheie petrecerea şi să vină să staţi de vorbă.
Urmăreşte-l (discret)...
... să vezi ce face şi unde merge. Asta nu înseamnă să te transformi în detectiv la propriu, ci să ştii mereu ce planuri are.
Stabileşte cu el de comun acord o oră de ajuns acasă şi fă în aşa fel încât să-ţi spună singur unde se duce şi ce are de gând să facă, fără să fie nevoie să-l întrebi de fiecare dată. Iar când îl întrebi, fă-o pe un ton relaxat.
Lasă-l să decidă...
... pe cât posibil, şi să aleagă în numele lui, în anumite situaţii. Va învăţa din propriile greşeli. Poţi eventual să-l atenţionezi, dar lasă-l pe el să se convingă că nu a luat cea mai bună decizie.
Pedepseşte-l...
... când încalcă regulile, când nu respectă înţelegerile. Atunci va trebui să suporte consecinţele, care vor fi pe măsura faptei comise. De exemplu, dacă ajunge acasă mai târziu decât ora stabilită, poţi să-i interzici să mai iasă din casă a doua zi, dar nu toată săptămâna.
7 „reguli” pentru tine
1. Acceptă faptul că nu-l poţi controla dându-i ordine sau ameninţându-l.
2. Acceptă faptul că respinge anumite valori sau credinţe ale tale fiindcă încearcă să fie independent, să aibă propriul sistem de valori.
3. Respectă nevoia lui de intimitate şi înţelege că nu va mai fi dispus să-ţi împărtăşească totul.
4. Nu fi sarcastică, nu-l lua peste picior, nu-l privi de sus.
5. Când spune că te urăşte, o face fiindcă e supărat şi confuz, ori e furios fiindcă încerci să-l controlezi.
6. Empatizează cu el. Încearcă să te pui în pielea lui şi să-ţi dai seama care ar fi cea mai bună metodă de a-l face să te înţeleagă.
7. Păstrează-ţi calmul întotdeauna.