Adolescent cu depresie? Aşa îl ajuţi!

12 septembrie 2016   Adolescenți

Considerată mai ales o afecţiune caracteristică adulţilor, depresia îi afectează în egală măsură şi pe adolescenţi. Marcată de atitudini negativiste şi de nepăsare, depresia este adeseori confundată cu o etapă de criză specifică adolescenţei.

De cele mai multe ori, comportamentul adolescentului depresiv este asemănător cu cel al unui adult în aceeaşi situaţie: este trist, izolat, descurajat, iritabil şi are tendinţe de subapreciere. De regulă, poate transmite o impresie de agresivitate şi desconsiderare faţă de ceilalţi, mai ales faţă de părinţi.

Iată cum îi recunoşti depresia!

Nu orice schimbare de dispoziţie este o depresie. Vorbim despre această tulburare atunci când un adolescent prezintă cinci sau mai multe dintre următoarele simptome, pe o perioadă de cel puţin două săptămâni: supărare, lipsă de interes sau de plăcere, tristeţe, lipsa poftei de mâncare sau, dimpotrivă, un apetit exagerat, unele tulburări de somn, lipsă de energie sau oboseală, sentimente de vină sau de inutilitate, dificultăţi de concentrare, izolare faţă de părinţi şi faţă de prieteni, dezinteres faţă de şcoală şi alte activităţi zilnice, lipsă de entuziasm şi motivare, oboseală, gânduri repetitive de moarte sau de sinucidere.

Din ce cauză apare deprimarea?

Uneori poate fi dificil de identificat o cauză precisă a depresiei. Există însă unele evenimente traumatizante care o pot declanşa: pierderea cuiva drag, o decepţie amoroasă, divorţul părinţilor, mutarea la altă şcoală, insuccese şcolare sau unele boli.

Tinerii singuratici, care nu reuşesc să se adapteze sau să îşi facă prieteni, cei care nu au cui să îşi descarce sufletul, cei care se simt în permanenţă complexaţi de unele defecte fizice sunt posibili „candidaţi” la deprimare.

Cum îl ajuţi ca părinte?

Pentru că adolescentul experimentează diferite sentimente, s-ar putea să nu diferenţiezi unele stări ale lui de cele specifice deprimării, cu alte cuvinte, nu ştii dacă trebuie să te îngrijorezi sau nu.

La această vârstă, copilul are schimbări dese de dispoziţie. Nu ignora niciuna dintre aceste stări. În plus, este foarte important ca tânărul să ştie că va găsi suport afectiv în familie. Iată cum îl poţi ajuta!

Susţine-l sufleteşte! Găseşte cele mai potrivite momente pentru a fi lângă el, pentru a afla ce îl frământă, ce supărări şi ce nemulţumiri are, fără a-i da impresia că vrei să îl sufoci. Este ideal ca tu, ca părinte, să fii prima persoană la care copilul tău să găsească sprijin atunci când are nevoie de el. Fii un confident pentru el.

Nu fi prea exigent sau autoritar! Şansele de a-l ajuta cu adevărat pe tânărul cu probleme sunt compromise dacă începi să îl judeci imediat după ce începe să îşi descarce sufletul. Învaţă să asculţi mai întâi tot ce are de spus; eventualele sfaturi şi sugestii i le vei prezenta după ce te asiguri că i-ai înţeles cu adevărat problema.

Ia-l în serios! Nu încerca să îl linişteşti spunându-i că deprimarea lui va trece de la sine; este posibil să creadă că nu îţi prea pasă de ceea ce simte. Analizaţi împreună orice aspect al deprimării lui.

Arată-i încredere! Unele insuccese, fie ele şcolare sau amoroase, îi pot ştirbi încrederea în sine. Dacă aceasta este sursa deprimării lui, acordă-i un credit „nelimitat şi nerambursabil” de încredere – adolescentul are nevoie de ea.

Oferă-i soluţiile tale! Profită de experienţa ta de viaţă, de perioada când şi tu ai trecut prin unele stări asemănătoare, pentru a-i oferi unele sfaturi care s-ar putea să îl ajute.

Cereţi ajutor de specialitate! Dacă încercările tale de a-l ajuta nu au dat roade, iar problema este mai gravă decât părea la început, nu vă sfiiţi să cereţi ajutorul unui psiholog sau psihoterapeut.

Mai multe