Pentru o zi, am fost «medici» pe Ambulanţă!

Zeci de cazuri şi… un singur covrig mâncat. Cam asta ar fi statistica zilei în care am ajutat medicii de la Ambulanţa Bucureşti.

„Cum a fost?”, m-au întrebat colegele de cum am ajuns înapoi, la munca de birou. Stres, agitaţie – erau singurele cuvinte care mi-au trecut prin cap.

Medicii de pe Ambulanţă chiar au răbdare şi sânge rece! ,,Nicio zi nu seamănă cu cea de dinainte, iar programul din timpul zilei nu diferă cu mult de cel de noapte.

Cazuri sunt tot timpul şi tuturor trebuie să le acorzi aceeaşi atenţie”, mi-a mărturisit Nicoleta Miereanu, medic specialist în medicină generală de pe Ambulanţă.

A luat repede fişa medicală a unui pacient şi a fugit spre Secţia de Reanimare, unde ne aştepta un pacient în comă.

Familia e la serviciu

Prima tură din zi pentru personalul de pe Salvare ia startul dimineaţa devreme, când primii bucureşteni de abia încep să plece spre serviciu.

Medic, asistent, ambulanţier formează o echipă de ani buni. Petrec mai mult timp împreună decât cu familia.

,,Din patru zile, cel puţin două le petrecem împreună. Avem familia de acasă şi cea de la serviciu. Se încearcă pe cât posibil să se păstreze aceleaşi echipe. Astfel ne obişnuim unii cu alţii şi putem lucra mult mai rapid şi uşor”, a povestit între două solicitări George, asistentul.

În timpul ăsta, echipa era apelată pe staţie fără încetare. Cu sânge rece, organizat, „onorau” fiecare caz: bolnavi în comă, cu infarct, persoane în sevraj...

După care mai stăteau cinci minute în zonă, în caz că mai apărea un apel pentru aceeaşi adresă. ,,Indiferent de experienţa medicală, fiecare caz este diferit de cele de dinainte. Fie că-i vorba despre un transport între spitale, de un infarct miocardic sau chiar de un accident rutier, avem de-a face cu oameni şi situaţii diferite”, mi-a spus asistentul pe drumul către prima solicitare. Primul caz luat a fost cel al unui bătrân de 90 de ani, cu Alzheimer, în criză. Paradoxal, „un început de zi uşor pe lângă altele”, mi-au spus medicii.

Colega noastră, Alina Corneanu (dr.), alături de doctorul Nicoleta Miereanu

De la Colentina la Universitar - 15 minute

După cazul bătrânului, ne-am continuat programul cu o altfel de solicitare. Apelul nu a venit din partea unui pacient, ci a unei unităţi medicale.

„Cod roşu!”, s-a auzit prin staţie. Adică nu puteam întârzia niciun moment. Iar cu traficul din Bucureşti, misiunea a fost şi mai grea.

Medicul (dr.) verifică tensiunea pacientului cu ajutorul asistentului

Pentru aceste cazuri, pregă­tirile nu sunt puţine la număr. ,,În astfel de situaţii, fiecare clipă contează, iar fiecare pas greşit poate costa viaţa pacientului.

Mai ales în cazul în care bolnavii sunt în stare de comă. Atunci totul trebuie să fie făcut ca la carte, astfel încât pacientul să fie monitorizat şi să ajungă cu bine la spital”, a mai mărturisit medicul.

Cu ajutorul Poliţiei şi cu multe treceri pe roşu, am ajuns în termen cu pacienta de la Spitalul Colentina la Spitalul Universitar. Adică în cel mult 15 minute! Şi asta la oră de vârf.

Te mai alegi şi cu ochelarii sparţi...

Pe drumul spre un alt spital, am observat că doctoriţa Miereanu avea una dintre lentilele ochelarilor uşor spartă.

De la una dintre altercaţiile cu familiile pacienţilor, mă lămureşte.

Medicul supraveghează în drum spre spital starea pacientului

,,În anumite zone ale oraşului (mai ales cele periferice), nu putem interveni imediat. Trebuie să solicităm şi intervenţia echipajelor de Poliţie. Chiar de curând am fost loviţi de familia unui pacient. Medicului i-au fost sparţi ochelarii, iar eu am fost lovit în spate”, a spus Ioan, şoferul de pe Ambulanţă.