De ce este bine să consumăm iaurt
Iaurtul este o sursă naturală de calciu uşor asimilabil, necesar pentru creştere şi menţinerea densităţii osoase, ne furnizează proteine de foarte bună calitate, conţinând toţi aminoacizii esenţiali, precum şi bacterii vii, care contribuie la echilibrul florei intestinale, „gardian” al sănătăţii organismului.
Nutrienţii din iaurt sunt esenţiali la orice vârstă: în copilărie şi adolescenţă, pentru creştere şi dezvoltarea normală a scheletului, ca şi pentru menţinerea oaselor şi muşchilor la adulţi, sau păstrarea densităţii osoase la vârsta a treia.
Iaurtul are insă multe alte beneficii importante pentru sănătate, demonstrate în studii recent publicate şi dezbătute de medicii diabetologi şi experţii în nutriţie în cadrul celei de-a IV-a ediţii a Conferinţei „Sănătate prin Alimentaţie”.
„Consumul de iaurt contribuie la sănătatea sistemului digestiv, îmbunătăţeşte sistemul imunitar şi ajută la scăderea colesterolului rău (LDL). În plus, studiile recente arată că iaurtul este asociat şi cu reducerea greutăţii, atât la femei, cât şi la bărbaţi. De exemplu, proteinele din lactate inhibă pofta de mâncare şi menţin mai mult timp senzaţia de saţietate, iar creşterea aportului de calciu are un impact pozitiv asupra metabolismului energetic”, a declarat în cadrul Conferinţei „Sănătate prin Alimentaţie” 2014, şef lucr. dr. Cornelia Bala, preşedintele Asociaţiei Române a Educatorilor în Diabet (ARED).
Iaurtul este un aliat de nădejde împotriva obezităţii şi a excesului ponderal. Studiile arată că o dietă controlată caloric şi bogată în iaurt favorizează pierderea în greutate, îndeosebi reducerea depozitelor de grăsime din zona abdomenului. În general, persoanele care consumă în mod obişnuit iaurt au o dietă de calitate mai bună şi sunt mult mai puţin expuse riscului de carenţe alimentare. Iaurtul ne ajută să limităm şi excesele: înlocuirea alimentelor dulci bogate în grăsimi şi zahăr cu un iaurt reduce considerabil aportul caloric.
Un consum regulat de lactate şi, implicit, iaurt este corelat cu reducerea riscului de boală cardiovasculară, infarct şi diabet zaharat. În ceea ce priveşte diabetul zaharat, studiului EPIC-Interact, realizat pe mai mult de 16.000 de subiecţi din opt ţări europene, a demonstrat că un consum mai mare de produse lactate fermentate (brânză slabă, iaurt şi lapte fermentat) este asociat cu un risc de diabet zaharat mai mic cu 12%.
„Efectul protector al consumului de lactate în contextul diabetului zaharat de tip 2 a fost demonstrat în numeroase studii, realizate la nivel internaţional. În prezent, este dovedit ştiinţific faptul că persoanele care consumă săptămânal 4,5 pahare de iaurt au un risc cu 28% mai mic de a dezvolta diabet zaharat de tip 2. Prin urmare, este mai mult decât necesar să încurajăm populaţia să includă iaurtul în dieta zilnică”, precizează prof. univ. dr. Nicolae Hâncu, membru de onoare al Academiei Române.
Totodată, consumul de iaurt ajută la reducerea incidenţei bolilor cardiovasculare, contribuind la scăderea cu până la 8,4% a colesterolului „rău” (LDL), după cum au arătat rezultatele din 2014 ale unei meta-analize privind impactul produselor lactate fermentate asupra colesterolului. Având în vedere efectele benefice ale iaurtului probiotic, specialiştii recomandă includerea acestui aliment în dieta zilnică, pentru o bună funcţionare a organismului. Potrivit rezultatelor unui studiu realizat în 2012, persoanele care obişnuiesc să consume frecvent lapte şi iaurt prezintă şi un risc mai mic de hipertensiune arterială, cu până la 8% .
Iaurtul conţine toţi nutrienţii din lapte, însă are şi o serie de proprietăţi unice, care îi amplifică beneficiile. Iaurtul este mai concentrat în nutrienţi (proteine, riboflavina, vitaminele B6, B12, calciu, potasiu, zinc, magneziu), are mai mult acid lactic şi mai puţină lactoză, fiind astfel mai uşor de digerat şi mai uşor tolerat de către persoanele care acuză probleme digestive după consumul de lapte. De asemenea, aciditatea iaurtului măreşte biodisponibilitatea anumitor nutrienţi, cum este calciul, iar fermenţii asigură atât digestia parţială a lactozei, cât şi furnizarea enzimei β-gal, care continuă descompunerea lactozei după consumul produsului lactat.