Contagiozitatea obezităţii, pusă la îndoială

1 2 jpg jpeg

Că fumatul, singurătatea, depresia, fericirea şi consumul de droguri sunt contagioase şi proliferează, mai nou, în reţelele de socializare?

În ultimii ani, o serie de studii date publicităţii au arătat că aceste obiceiuri se transmit de la o persoană la alta.

Ca soluţie pentru această problemă, oamenii de ştiinţă au propus să se vizeze grupuri mai mici de oameni, care suferă de obezitate de exemplu. Astfel, după ce aceştia sunt trataţi, ei îi vor influenţa şi pe ceilalţi cu care interacţionează pe reţelele de socializare.

Primul studiu care a venit cu dovezi că obezitatea este contagioasă a fost publicat în 2007, în „New England Journal of Medicine“.

La el au participat 12.067 de voluntari, care au fost supravegheaţi timp de 32 de ani. Din rezultatele experimentului au reieşit trei explicaţii.

Prima este legată de faptul că prietenii şi prietenii prietenilor aveau cam aceleaşi niveluri de obezitate. A doua, de tendinţa oamenilor de a alege prieteni care să le semene.

Şi, în cele din urmă, a treia explicaţie, care a fost pusă pe seama contagiozităţii, dar dovezile asupra ei nu erau evidente.

Şi atunci, dar şi în prezent, cercetătorii sunt sceptici vizavi de descoperirile celor doi experţi britanici Christakis şi Fowler, care au condus studiul din 2007.

„Este foarte greu să fii sigur că aceştia au putut contabiliza toate variabilele din acest studiu observaţional“, spune Hans Noel, specialist la „Georgetown University“.

În replică, Fowler afirmă: „Aşa merg lucrurile în ştiinţă. Noi venim cu un fapt la care nu s-a gândit nimeni înainte. Publicăm informaţiile şi metodele noastre şi spunem << Uite, noi credem că acest lucru este important. Ar trebui să ne ajutaţi şi voi să rezolvăm problema mai bine>>“.