Somnul bebeluşului uşor sau greu în primele luni de viaţă – De ce părinţii nu sunt întotdeauna relaxaţi? (P)

Motivul pentru care părinţii fac nopţi albe este că bebeluşul lor plânge nu doar în timpul zilei, plânge foarte mult şi noaptea. Cum îl pot ei linişti? Ei trebuie să-l ia în braţe, să-l poarte prin casă, să-l legene, să-l facă să se simtă în sguranţă.

Părinţii trebuie să înţeleagă că acesta are nevoie de o perioadă de adaptare şi de aceea trebuie să ştie să-şi canalizeze energia astfel încât să reziste la zilele şi nopţile uneori obositoare (când micuţul plânge, se trezeşte des şi aşa mai departe).

Somnul bebeluşului are mai multe faze diferite, care diferă prin profunzimea somnului. Potrivit specialiştilor capacitatea de a dormi adânc a unui bebeluş depinde de stadiul de maturizare a sistemului nervos al acestuia, şi de aceea se dezvoltă treptat. Dacă un bebeluş doarme adânc va avea pleoapele bine închise, respiraţia regulată, nu se va trezi imediat la primii stimuli exteriori, nu va deschide ochii, ci din contra, odihna lui se va realiza bine, nu va fi uşor perturbată. În concluzie, la începutul vieţii bebeluşul se trezeşte foarte uşor din somn, abia după primele săptămâni de viaţă dezvoltându-se la el capacitatea de a dormi mai adânc.

Uneori părinţii sunt dezorientaţi că bebeluşul lor ţipă destul de mult, sau plânge excesiv. Se poate ca motivul să fie digestia proastă, balonările, este posibil să fie vorba de colici, dureri de burtă, sau de schimbarea alimentaţiei. Totuşi specialiştii pun stările de iritabilitate ale bebeluşului pe seama procesului de adaptare care are o durată destul de mare şi care începe să se manifeste încă de la naştere.

În mod normal procesul de adaptare ţine aproximativ 3 luni, care par foarte lungi pentru părinţi, însă sunt cazuri când durează şi mai mult. În această perioadă bebeluşul îşi poate schimba repede şi destul de des comportamentul, trecând uşor de la o stare la alta, poate avea stări de iritare puternice, ţipă şi plânge foarte mult, uneori pare că nimic nu îl mai poate linişti, iar somnul lui nu este nici pe departe profund.

Odihna lui poate fi perturbată la cel mai mic zgomot, se trezeşte foarte uşor din somn, poate reacţiona imediat la orice stimul din mediul înconjurător, clipeşte din ochi, începe să mişte braţele, picioarele şi plânge des. Ţipătul şi plânsul reprezintă atitudini foarte normale pe care le are orice bebeluş.

Motivele sunt diferite pentru declanşarea stărilor de iritabilitate, a ţipetelor uneori destul de puternice şi anume: are colici sau dureri de burtă, faptul că îi este foame, că este suprasolicitat sau extenuat, că trebuie să fie schimbat, că îi este prea cald, etc. Bebeluşii nu ştiu cum să facă spre a se linişti singuri, se adaptează cu dificultate, de multe ori chiar dacă sunt foarte obosiţi nu reuşesc să adoarmă. Ei învaţă treptat cum să aibă un somn liniştit şi neîntrerupt. Dacă plâng mult şi des bebeluşii dorm mai puţin decât cei care sunt mai liniştiţi şi cu siguranţă atunci au şi mai multă nevoie de somn.

Bebeluşul poate fi liniştit dacă este luat puţin în braţe şi dacă i se schimbă poziţia în pătuţ. Uneori lui îi vine greu să-şi găsească liniştea, el are greutăţi de adaptare şi astfel crează şi tensiuni tot mai mari părinţilor. Mama poate deveni chiar disperată că nu poate să-l liniştească, tatăl nu mai are răbdare, iar atmosfera în familie poate fi calmată cu puţin ajutor din partea bunicilor, astfel părinţii vor avea puţin răgaz să facă pauză şi timp să se odihnească şi ei.

Este foarte important pătuţul unui bebeluş, pentru ca acesta să aibă somnul liniştit. Materialele din care se confecţionează lenjeriile pentru pătuţ bebeluşi trebuie să fie din fibre naturale, recomandat este bumbacul 100%, de calitate înaltă. Întotdeauna se alege o lenjerie de patuţ pentru bebeluş care să nu provoace reacţii alergice acestuia, să aibă un tuşeu plăcut şi să absoarbă transpiraţia.

În primele săptămâni bebeluşul trebuie legănat pentru ca să adoarmă, trebuie ţinut mai mult în braţe, mama trebuie să fie atentă tot timpul la el. Pentru a se odihni şi ea este nevoie să se culce atunci când doarme şi copilul ei, sau să aibă ajutor o persoană din familie (ex. bunica, sora, tatăl) care să se ocupe de micuţ pentru a dormi şi ea puţin atunci când este prea epuizată. Treptat bebeluşul creşte, se dezvoltă, are propria capacitate de a reuşi să doarmă mai liniştit şi profund.