România se confruntă cu o creştere a infectărilor cu HIV/SIDA. Care este motivul
Romanian Angel Appeal şi Observatorul Român de Sănătate trag un semnal de alarmă asupra urgenţei alocării fondurilor locale necesare pentru prevenirea şi stoparea răspândirii infecţiei cu HIV în România.
Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) este o problemă majoră de sănătate publică în România. Criza sanitară generată de pandemia COVID-19 a agravat situaţia, rata de testare HIV/SIDA înregistrând în 2020 o scădere importantă, în contextul în care numărul de cazuri noi de infecţie cu HIV în România era deja în creştere în ultimii ani.
Pandemia COVID-19 a avut însă un impact negativ semnificativ asupra accesului grupurilor vulnerabile la servicii de sănătate şi suport. Aşadar, numărul de cazuri noi diagnosticate cu infecţia HIV raportate la nivel naţional în anul 2020, a înregistrat o scădere bruscă faţă de anii precedenţi (432 cazuri noi de infecţie HIV în România, din care 76% bărbaţi şi 24% femei), semnalând o prăbuşire a ratei de testare HIV în contextul pandemiei COVID-19.
Bazat pe ultima raportare a Compartimentului Pentru Monitorizarea şi Evaluarea Infecţiei HIV/SIDA în România1, 16.848 de persoane sunt purtătoare ale infecţiei HIV în ţara noastră. Mai mult, 63% dintre cazurile noi de infecţie din ţara noastră sunt diagnosticate cu întârziere2 din cauza ratei scăzute de testare.
În lipsa unor măsuri urgente de prevenire, care să vizeze grupurile vulnerabile la infecţia HIV, pandemia COVID-19 va fi urmată de o explozie a numărului de cazuri noi HIV în România şi de o agravare dramatică a situaţiei persoanelor nou infectate cu HIV.
Romanian Angel Appeal şi Observatorul Român de Sănătate publică astăzi primul studiu din România referitor la implicarea autorităţilor locale din Bucureşti, Cluj, Sibiu şi Timiş (oraşele cu cel mai mare număr de cazuri) în problematica HIV/SIDA şi trag un semnal de alarmă asupra urgenţei alocării de fonduri pentru gestionarea situaţiei. Studiul conţine şi un set de recomandări de acţiuni menite să răspundă într-un mod cuprinzător şi coerent problemelor identificate.
Situaţia este cu atât mai critică cu cât, în ultimii zece ani, sursa de finanţare aproape exclusivă pentru proiectele care au vizat prevenirea infecţiei cu HIV/SIDA în România era reprezentată de granturile externe oferite de Fondul Global de Luptă Împotriva HIV/SIDA şi Malariei (GFATM) şi alţi finanţatori internaţionali. În acest moment există în implementare un ultim grant oferit de GFATM, care însă include un suport minim pentru serviciile de reducere a riscurilor adresate CDI, finanţarea acestei componente finalizându-se în decembrie 2020.
Observatorul Român de Sănătate a analizat creşterea numărului de noi cazuri HIV din perioada 2016-2020 şi alocările bugetare de la nivelul judeţelor cu cel mai mare număr de cazuri HIV pentru perioada menţionată.
Având în vedere lipsa finanţărilor locale pentru prevenirea infecţiei HIV şi necesitatea implicării autorităţilor în serviciile de prevenire adresate grupurilor vulnerabile, au fost organizate mese rotunde în fiecare oraş vizat de studiu (Bucureşti, Cluj Napoca, Sibiu, Timişoara). Scopul lor a fost de a trage un semnal de alarmă asupra situaţiei în care ne aflăm şi de a determina autorităţile locale să găsească soluţii financiare la nivel local pentru aceste grupuri, astfel împiedicând răspândirea infecţiei HIV.
La aceste mese rotunde au fost prezenţi reprezentanţi ai primăriilor, consilieri locali, ai Direcţiilor de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului de la nivelul judeţelor, ai Direcţiilor de Asistenţă Socială de la nivelul municipiilor, ai Centrelor de Prevenire, Evaluare şi Consiliere Antidrog de la nivel local, medici specialişti infecţionişti şi reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale, care lucrează cu grupurile vulnerabile.
Au fost trasate o serie de direcţii esenţiale pentru autorităţi, care ar trebui implementate cât mai repede la nivel local:
Testarea HIV este esenţială pentru a determina dinamica infecţiilor la nivel local. În contextul epidemiologic actual, s-au efectuat cu 30% mai puţine teste HIV la grupele de risc faţă de anul 2019, astfel că în prezent nu se cunoaşte situaţia reală a răspândirii infecţiei1.
Existenţa unui stigmat social cu privire la HIV şi neîncrederea referitoare la păstrarea confidenţialităţii datelor medicale sunt impedimente majore în prevenirea acestei infecţii.
Sunt necesare campanii de comunicare pentru reducerea stigmei şi încurajarea testării în rândul grupurilor vulnerabile (comunităţile LGBTQI+, consumatori de droguri, persoane implicate în sexul comercial).
Este absolut necesară introducerea educaţiei sexuale în curricula şcolară obligatorie şi eliminarea stigmatului faţă de acest subiect. De asemenea, este important să se creeze campanii educaţionale mai atractive şi mai axate pe nevoile tinerilor.
Este absolut necesară introducerea de servicii de consiliere în fazele de pre-testare, post-testare şi diagnostic în toate instituţiile care oferă acest tip de servicii.
Este important să se formeze la nivel local un grup de lucru comun între autorităţile locale şi societatea civilă locală, care să realizeze un plan de acţiune pentru îmbunătăţirea măsurilor de prevenire a transmiterii infecţiei HIV.
