Reţeta care ÎNVINGE CANICULA, inventată de JAMIE OLIVER

1 2 jpg jpeg

Şi nu poţi decât să-i urmezi sfaturile - dragul lui şi de dragul bucatelor lui! Căci nu te poţi stăpâni să nu îţi spui asta în vreme ce îl priveşti bucătărind la televizor sau îi răsfoieşti cărţile de bucate. Şi ceea ce îţi doreşti imediat este să treci dincolo de sticlă şi să găteşti umăr la umăr cu el.

Şi de ce nu ţi-ai dori tu asta, când Delia Smith, una dintre vedetele gastronomice "mai vechi" ale televiziunii britanice - pe care până şi Jamie, în adolescenţa lui, a urmărit-o cu sufletul la gură, evoluând în show-urile ei - nu se sfieşte să exclame: "Jamie Oliver este unic! E minunat să-l priveşti! E minunat să găteşti alături de el!".

El este un perfect "one-man-show". Jamie ştie să te ţină cu sufletul la gură din primul până în ultimul minut al emisiunii... Dar ceea ce mi se pare şi mai interesant este că adeseori, atunci când ne apucăm noi înşine de gătit după reţetele lui, suntem tentaţi să o facem "à la manière de Jamie". Adică, nu ştiu cum să zic, parcă un pic în joacă.

Spiritul lui pare să fie în bucătărie, ustensilele de gătit sunt mai uşoare, ingredientele mai "prietenoase", iar mâncarea... e imposibil să nu fie o reuşită! Suntem şi noi gata-gata să strigăm, precum jurnalistul de la Evening Standard: "Face totul să pară atât de uşor, fir-ar el să fie!".

Secretul ar fi următorul: "De la salate la fripturi, de la deserturi la paste, el a creat un repertoriu de reţete accesibile oricui, simple, spectaculoase şi delicioase, care combină aromele îndrăzneţe cu ingredientele proaspete"

Şi fiindcă tot am pomenit de ingredientele proaspete şi, mai ales, de plantele aromatizate cărora prospeţimea le dă un plus de savoare, iată cum îşi sfătuia Jamie Oliver cititorii într-una dintre cărţile sale: "Când m-am mutat la Londra pentru prima oară stăteam într-o garsonieră şi aveam jardinierele pline cu verdeţuri. Neavând loc şi pentru frunze de salată, puneam seminţe de lăptuci, rucola şi fenicul sălbatic într-un loc liniştit din parcul din apropiere şi stăteam cu ochii pe ele până ce erau gata de cules! Este o diferenţă foarte mică între frunzele de salată şi buruieni.

De pildă, rucola este, în esenţă, o buruiană. Uneori înfloreşte şi face seminţe, dar, sincer, dacă m-aş întoarce la acel loc din parc sunt sigur că aş mai găsi câteva plante de rucola şi astăzi. Feniculul creşte şi el singur an după an. Aşa că mergeţi şi aruncaţi câteva seminţe şi veţi avea ce pune în salată!". Salată de morcov copt şi avocado cu vinegretă din portocală şi lămâie

Citeşte continuarea articolului pe ANTENA SATELOR