Gemeni născuţi la 23 de săptămâni

Micuţi, firavi, delicaţi, cei doi au avut puterea de a lupta şi de a creşte.După 3 luni de îngrijiri speciale, după ce au făcut progrese de la o zi la alta, cei doi fraţi au putut pleca acasă. Au împlinit 13 săptămâni de viaţă (şi au ajuns astfel la vârsta de 37 de săptămâni, dacă sarcina ar fi decurs normal), cântăresc aproape 2500 de grame, sug la sân şi au un tonus normal.

Cei doi bebeluşi sunt bine şi au o evoluţie favorabilă, atât datorită pregătirii medicilor neonatologi, cât şi aparaturii de ultimă generaţie cu care este dotată secţia de neonatologie a Spitalului Băneasa, din reţeaua de sănătate Regina Maria.

„Ambii fraţi s-au născut cu un sindrom sever de detresă respiratorie, o condiţie în care plămânii sunt imaturi şi nu produc suficient surfactant. Surfactantul este o substanţă care menţine plămânii destinşi, deci capabili să realizeze funcţia de respiraţie. Unul dintre fraţi a necesitat reanimare la naştere, iar celălalt a fost intubat curând după naştere. Le-am administrat intratraheal surfactant şi au fost susţinuţi respirator cu ventilaţie mecanică, iniţial. Deşi necesară în astfel de cazuri, ventilaţia mecanică în sine poate produce complicaţii, mai ales în cazul prematurilor şi de aceea este esenţial să respectăm fiziologia respiraţiei. După 6 zile de ventilaţie mecanică, a fost posibilă schimbarea suportului respirator cu un sistem mai „blând” de menţinere a alveolelor pulmonare deschise - „bubble CPAP”, un sistem prin care se administrează pe măscuţă nazală un amestec de aer şi oxigen în flux continuu, cu acelaşi scop de a facilita schimburile de oxigen şi dioxid de carbon. Acesta a fost necesar aproximativ 3 săptămâni, ulterior s-a administrat un supliment minim de oxigen timp de aproape 2 luni.” a declarat dr. Mădălina Dobrescu, medicul neonatolog care i-a îngrijit pe cei doi fraţi.

Susţinerea respiraţiei e doar un aspect al îngrijirii complexe de care are nevoie un copil născut prematur. Pentru evoluţia favorabilă a gemenilor au fost, de asemenea, foarte importante: monitorizarea permanentă şi corecţia tulburărilor şi dezechilibrelor care pot să apară, transfuzii repetate cu produse de sânge pentru corectarea tulburărilor de coagulare şi a anemiei, tratamentul infecţiilor, asigurarea accesului vascular – linii venoase periferice şi centrale prin montarea de catetere ombilicale şi percutane pentru administrarea tratamentelor şi a soluţiilor nutritive.