Emoţiile - duşmani sau aliaţi în viaţa cotidiană (P)

1 2 jpg jpeg

Cu alte cuvinte, fără emoţii lumea ar fi ternă, viaţa ar fi fadă, vraja relaţiilor interumane s-ar spulbera sau mai rău, nu ar mai exista. Fiecare persoană are o relaţie mai specială cu propriile emoţii la care reacţionează în mod diferit, în funcţie de situaţia în care se află.

Emoţiile există şi se modifică permanent în lumea noastră interioară, fără ca adesea să înţelegem anumite reacţii ale noastre, pozitive sau negative, sau alteori suntem conştienţi de emoţiile pe care le trăim într-un anumit moment al vieţii.

Societatea în care trăim ne solicită din ce în ce mai des să fim permanent într-o stare şi condiţie fizică şi mentală maximă, iar acest aspect a condus la necesitatea cunoaşterii şi identificării emoţiilor pentru a elimina ce nu ne este benefic; pentru a păstra ceea ce ne ajută să avem o stare de bine cât mai mult timp. Există, oare, emoţii pozitive care trebuie cultivate şi emoţii negative care trebuie eliminate pe cât ne stă în putinţă? Fireşte că da, şi în rândurile următoare vă voi dezvălui câteva dintre acestea şi astfel veţi putea să va cunoaşteţi mai bine propriul EU. Unele emoţii sunt stimulate de un eveniment prezent: întâlnirea cu o persoană, un eveniment la care participăm, etc, iar altele se bazează pe evenimente trecute: ne amintim o situaţie jenantă în care ne-am aflat, ne amintim o discuţie din zilele anterioare, sau un eveniment la care am participat, o situaţie la care am fost martori, etc., iar alte emoţii au caracter individual: frică de un animal, teamă de a trece o punte îngustă, etc.

Emoţiile aşa numite negative însoţesc de obicei momentele de stres, oboseală exagerată, numeroasele sarcini care ne solicită mai mult. Emoţiile negative sunt asociate cu sentimentele de: frică, teamă, nesiguranţa, durere, ruşine, mânie, ranchiună, foame, tristeţe şi toate acestea generează o stare de discomfort, dezechilibru interior şi indispoziţie. Organismul uman încearcă să-şi regăsească echilibrul, momente în care reacţiile umane sunt diferite de cele normale. Multă vreme psihologii au considerat că emoţiile de orice fel sunt sfetnici răi, deoarece ne tulbură comportamentul pe care îl avem la un moment dat. Ei considerau că emoţiile trebuie dominate de inteligenţă şi de stăpânire de sine, această fiind o dovadă a superiorităţii gândirii umane.

Emoţiile aşa numite pozitive, sunt exact contrariul celor mai sus menţionate. Dintre acestea putem enumera: bucuria, dragostea, împăcarea, succesul, încrederea, valorizarea acţiunilor de către ceilalţi, etc. toate aceste emoţii creează o stare de bine interioară, de linişte şi împăcare cu şinele, moment în care reacţiile umane sunt diferite.

Organismul uman îşi adaptează starea şi reacţionează în funcţie de emoţiile pe care le resimte, fie că sunt positive sau negative. Acest lucru poartă numele de homeostazie. Uneori o frică puternică poate să împiedice o gândire raţională. Alteori, o bucurie puternică poate declanşa un comportament maniacal diferit de comportamentul normal, cunoscut, al unei persoane când această se află într-un grup de persoane cunoscute. Cei din jur îl pot cataloga foarte sever pe primul ca fiind un om incapabil, iar pe cel de al doilea ca fiind un om mai puţin raţional. Iată cum emoţiile negative şi pozitive ne pot deveni duşmani într-un anumit context social în care am reacţionat diferit faţă de reacţiile noastre cotidiene, cunoscute de către ceilalţi.

Una dintre cele mai cunoscute emoţii este frica; de altfel este una dintre emoţiile primare, pe care o resimte individul încă de la naştere. Creierul uman evaluează pericolul, moment în care apare frica, ce declanşează automat alte reacţii în lanţ: accelerarea bătăilor inimii, tremurul mâinilor şi picioarelor, transpiraţia pe frunte, transpiraţia palmelor, dilatarea pupilelor, iar toate acestea apar pe lângă un alt comportament asociat fricii: fuga, tracul sau blocajul. Aceste reacţii reprezintă exemple în care frica reprezintă un duşman. Odată cu dobândirea experienţei de viaţă şi cu recunoaşterea unor imagini mentale de către creier, acestea sunt cizelate, motiv pentru care reacţionăm diferit la diferite nuanţe ale fricii. Acesta este motivul pentru care uneori din cauza fricii suntem mai prevăzători în acţiunile noastre, suntem mai precauţi atunci când trebuie să luăm unele decizii. Iată că de astă data frică reprezintă un prieten, un aliat în demersurile noastre din viaţă cotidiană.

Dragostea şi ataşamentul sunt emoţii cu precădere considerate pozitive. Dragostea este iarăşi una dintre emoţiile primare, programată genetic încă de la naştere. Bebeluşul resimte o atracţie faţă de mamă, care se dezvoltă ulterior ca sentiment de dragoste faţă de ceilalţi, dominat de experienţe pozitive. Aceste sentimente de ataşament, dragoste se diferenţiază ulterior ca sentimente puternice faţă de o anumită persoană, diferentiindu-se de celelalte sentimente faţă de familie, colegi, ceilalţi membri ai societăţii. Datorită sentimentului de dragoste, o persoană Y îşi reglează sentimentele interioare rămânând alături de persoană X, motiv pentru care uneori nu-i observă defectele, este foarte tolerant cu comportamentele acestuia, chiar dacă sunt mai puţin acceptate de către cei din jur; foarte uşor identificate de ceilalţi, care nu nutresc aceleaşi sentimente pentru X asemeni acestuia. În multe cazuri trebuie să treacă mult timp până când persoană Y nu resimte sentimentul la fel de puternic faţă de X şi începe să-i observe defectele. Iată cum uneori o emoţie pozitivă poate să ne fie duşman. Dragostea este o emoţie însoţită adesea de încredere, motiv pentru care acţionăm fără să gândim prea mult când persoană faţă de care nutrim dragoste ne cere sau ne îndeamnă să acţionăm într-un fel sau altul. Nu sunt puţine cazurile în care se dovedeşte că acţiunile întreprinse de noi sub imperiul dragostei sau/şi al încrederii s-au dovedit reprobabile, negative pentru alţii. Şi de această data putem observă cum emoţiile pozitive ne pot fi duşmani.

Uneori o emoţie prea puternică, pe care o trăim cu intensitate ne poate perturba capacitatea de judecată, motiv pentru care, într-un acces de furie cineva decide să întrerupă relaţiile cu o persoană cu care a fost prieten o lungă perioadă de timp. Când calmul ia locul emoţiei respective, persoana constată că a luat o decizie pripită şi necorespunzătoare în legătură cu cealaltă persoană. Alteori, emoţiile pozitive pe care le trăim, acestea fiind generate de o altă persoană, cunoscută de curând, ne determină să o acceptăm că prieten, dar ulterior constatăm că nu este persoană potrivită pentru a menţine cu ea acest tip de relaţie. De aici probabil vine şi dictonul: ”Niciodata să nu spui niciodată!”

Poate că cititorii vor rămâne puţin bulversaţi de afirmaţiile de mai sus, nemaiştiind cum să reacţioneze, ce să creadă!

Un lucru trebuie şi rămâne să-l facem fiecare dintre noi pentru a reuşi să depăşim situaţiile în care emoţiile ne ţin captivi sau ne transformă comportamentul: să cunoaştem emoţiile, să ne recunoaştem reacţiile proprii în diferite situaţii: în condiţii de stres, oboseală, foame, frică, dragoste, etc., astfel încât să ne menţinem cât se poate de raţionali în orice situaţie. Acest lucru este posibil doar prin voinţa de autocunoaştere, prin dorinţă de a ne schimbă în cazul în care nu de fiecare data reacţiile noastre se dovedesc potrivite situaţiilor.

Mulţumim nichiduta.ro