VIDEO: Vaccinul HPV: când se face şi de ce

1 2 jpg jpeg

Cancerul de col uterin este o boală care apare frecvent, iar ţara noastră are printre cele mai mari rate ale mortalităţii asociate acestei afecţiuni care progresează lent şi care „nu doare“. Acest tip de cancer este însoţit de înmulţirea necontrolată a celulelor care acoperă colul uterin (cervix), cauza cea mai frecventă fiind infecţia, în urma contactului sexual, cu virusul papilloma uman (Human Papilloma Virus - HPV).

Medicina a găsit o soluţie pentru a preveni cancerul de col: vaccinarea fetelor de 9 - 26 de ani, care n-au avut contact sexual sau care abia şi-au început viaţa sexuală. S-a constatat că, dacă vaccinul e administrat în intervalul 9 - 15 ani, răspunsul imun al organismului este mai crescut.

Cei mai mulţi medici susţin că este indicat ca fetele să fie vaccinate în jurul vârstei de 12 ani, ca să capete protecţie înainte de a-şi începe viaţa sexuală. Bine de ştiut

Vaccinarea se face doar în scop profilactic. Vaccinul nu vindecă nici cancerul de col uterin deja apărut şi nici infecţia cu HPV deja instalată. Nu exclude nici posibilitatea, mai rară, a dezvoltării unui cancer de col uterin produs de o altă cauză decât infecţia cu virusul papilloma uman.

Fetiţei tale îi vor fi injectate în braţ 3 doze de vaccin HPV, într-o perioadă de 6 luni: după prima doză, următoarele vor fi făcute la 2 luni, respectiv la 6 luni de la prima injectare.

Vaccinul se administrează numai pe baza unei prescripţii medicale, la recomandarea medicului de familie sau ginecolog.

Studiile au arătat o eficacitate foarte bună a injecţiilor cu pricina, fiind asigurată o protecţie totală împotriva leziunilor precanceroase cauzate de HPV de tip 16 şi 18.

Cercetările mai arată că vaccinarea asigură protecţie totală într-o perioadă de 5 ani de la administrare, cercetări în curs urmând să dea mai multe informaţii despre protecţia pe termen lung.

Vaccinul creează anticorpi care neutralizează acţiunea virusului la nivelul colului uterin. S-a discutat mult despre efectele secundare ale vaccinului, mai ales că au fost mediatizate cazuri în ţările străine. Posibilele efecte secundare ale vaccinului sunt înroşierea sau iritaţia pielii la locul injecţiei, precum şi cefaleea, vărsăturile şi dificultăţile de respiraţie.

Pentru adolescenţii plini de viaţă, care trăiesc intens prezentul, „boala“ este o noţiune îndepărtată, greu de înţeles. În plus, tinerele fete au puţine cunoştinţe despre organismul lor şi despre cum funcţionează acesta. Pentru multe, „uterul“ sau „vaginul“ reprezintă o definiţie vagă din cartea şcolară de anatomie, şi nu un component al corpului lor, cu rol în maternitate sau în sexualitate.

Prin urmare, ce cuvinte să foloseşti pentru ca o fetiţă să înţeleagă necesitatea vaccinării? Specialiştii în pediatrie sugerează ca părinţii să explice vaccinul HPV ca o modalitate de prevenţie a unei infecţii cu transmitere sexuală.

Dar, dacă ţi-e greu să găseşti cuvintele potrivite, apelează la un interlocutor avizat – medicul de familie, spre exemplu.

Mortalitatea prin cancerul de col plasează România pe locul întâi în Europa. Este o situaţie dramatică şi ruşinoasă, iar pentru remedierea ei ar trebui să se coalizeze autorităţi, medici ginecologi, medici de familie, şcoală, părinţi şi mai ales fiecare femeie - pentru că fiecare femeie este pândită de această boală care ucide!

Faptul că nu te supără nimic înseamnă o falsă securitate, deoarece cancerul de col evoluează silenţios, fără să doară, fără să supere sau cu simptome banale. O modalitate de a preveni această boală ucigaşă este controlul periodic anual, ocazie cu care este obligatoriu să se recolteze testul screening pentru depistarea precoce a cancerului, numit testul Babeş-Papanicolaou.

În plus, a apărut vaccinul care se administrează, în mod optim, adolescentelor, înainte de a începe viaţa sexuală - pentru că pe această cale are loc contaminarea cu virusul HPV. Părinţii, şcoala ar trebui să ştie că printr-un gest minim, inofensiv, pot salva viaţa fiicelor lor.